Puii mamii

E teritoriul ei. Cu “glasul “ cântat îşi adună puii pentru a face parada curţii.

Nimeni nu-i stă în cale. Cei 40 de puii sunt mândria ei. Cloşca este fericită. Agitaţie mare întru căutarea hranei, bucuria frumuseţii, dragoste de frate, clipe de cristal. Pentru mama cloşcă puii sunt tezaurul ei. Nimic nu o opreşte în a-i purta de-a lungul şi de-a latul “ocolului” întru cunoaşterea tainelor vieţii.

Într-o zi caldă de primăvară, o cloşcă mare, cu fulgi şi pene maro, cu creasta roşie, frumoasă, a ieşit în curte la plimbare cu puişorii ei. În timp ce puişorii se jucau pe iarbă la soare, cloşca prindea câte un viermişor sau un gândăcel şi-şi chema repede puişorii: „ clonc, clonc, clonc…” ca să le dea de mâncare. Puişorii veneau în fugă, cu aripioarele întinse şi ciuguleau cu ciocurile lor mici hrana pe care le-o dădea mama lor.

Acasă, la Diug, mă bucur de redescoperirea minunilor lumii. Puii prind viaţă din ou, iar timpul dăltuieşte întru eternitate puterea dumnezeiască. “Puii mamii, pui ,pui, pui,/ Are cloşca şapte pui/ Cinci pestriţi, unul bălţat,/ Numai unul e moţat/…/ eu stau cu mama mea/Şi mi-i drag s’ascult de ea/Şi de-aceea sunt moţat/Că-s cuminte şi curat”(Elena Farago).