Prozele scurte ale lui Alexandru Petria

Prozele scurte ale lui Alexandru Petria, adunate în volumul ,,Deania neagră” (Editura ,,Herg Benet Publishers”, 2011), atrag prin subiectele abordate, inspirate dintr-o realitate apropiată şi prezentă, prin finalul lor neprevăzut, de multe ori amânat prin suspans, prin trecerea subtilă de la real la fantastic, prin suprapunerea planurilor acţiunii, unul obişnuit şi altul ca o ,,materializare a fantasmelor” personajelor, prin limbajul direct, uneori frust.

Întâmplările narate ne aduc în faţă personaje puternice, nu de puţine ori cinice, sau cu un comportament ce frizează sadismul.

Elevul Călin (,,Prima zăpadă”) are tăria sufletească de a fuma lângă corpul spânzurat al fostului său profesor, ba mai mult îi fură portofelul şi scrisoarea de adio.

Un cinic este şi Vasile Măierean (,,Mâna de lucru”). Nu îl deranjează faptul că soţia lui Sofia a fost muşcată de o maimuţă, adusă de un nepot din Angola, ci e îngrijorat că ea ,,nu e disponibilă la săpat”.

Comercianţii ambulanţi (,,Trei oameni oneşti”), după ce descoperă că prietenul lor călugărul, adună bani pentru sine, nu pentru o mănăstire, consimt să-l ierte, când el împarte cu amicii săi sumele obţinute.

Mulţi dintre protagoniştii acestor naraţiuni sunt dominaţi de obsesii, devenite coşmaruri.

Simion Bălan (,,Iniţierea”) este obsedat de exigenţele profesoarei sale de matematică. Coşmarul acestei stări se manifestă şi în timpul actului sexual cu Dinţoasa, colega lui de clasă. Eroul din povestirea ,,Când este în toane bune cucul” este obsedat de subiectul tezei de română.

O obsesie kafkaniană îl domină pe gelosul soţ al Teodorei din povestirea ,,Frumoasa economistă”. Luca se visează metamorfozat într-o broască.

În ,,Poveste de Crăciun”, Ciprian, soţul Olimpiei Răşcan e obsedat de fesele ei, ,,altarele onaniştilor”, pe care şi ea şi le admiră deseori.

O parte din texte sunt construite pe baza translatării sau a suprapunerii de planuri. Personajul narator din ,,Nu numai despre Liviu” este cuprins de scăpărări imaginative, înlocuindu-l pe soldatul împuşcat de un coleg, aflat în sicriu, cu chipul părintelui său, fiind scurtcircuitat de ideea: ,,Îmi imaginam viaţa fără tata”. Maria Boldor (,,Casablanca”) pasionată de filmul ,,Casablanca”, nu poate părăsi planul virtual erotic al ecranizării şi reacţionează dur, omorându-l cu securea pe Eugen, cel care îi propune insistent sex oral.

Pe baza unei alternanţe de planuri este construită şi povestirea ,,La masă”. Pe de o parte, Florentina, soţia lui Paul Nichifor, îl îndoapă gastronomic, pe de altă parte, Mioara, amanta îl ,,hrăneşte” sexual într-o cameră de hotel.

Subconştientul le joacă multe feste personajelor. Nişte ,,colegi” de planşetă, plictisiţi de munca lor, o cheamă pe Cristina să le picure lapte matern în ochi, de fapt dorind-o pe ascuns, pe aceasta, fiindcă ,,a schimbat amanţii cu viteza atleţilor africani”. Floriana (,,Casa de la televizor”), autoare de versuri, vrea să recupereze casa părintească, ca să se ,,învârtă”, cum spunea prietena ei, ,,de-o viitoare casă memorială”.

Inocenţa copiilor contrastează cu nepăsarea adulţilor. Băiatul din naraţiunea ,,În aburi”, pare ,,a-i condamna la moarte”, ca inocentul orfan din nuvela lui Titus Popovici ,,Moartea lui Ipu”, pe maturii insensibili de moartea unei albine, căzută între şinele de cale ferată dintr-o gară.

Sergiu (,,Când este în toane bune cucul”) nu poate accepta gestul ,,haidamacului” care o îndreaptă cu forţa pe cârcojata bunică Afinia, de 94 de ani, moartă, ca să încapă în sicriu. Adolescentul din textul ,,Moartea pornoromancierului” reacţionează neaşteptat, râde, când bunicul său Andrei este umplut cu formol, după ce acesta moare. Nişte copii (,,O zi mult prea friguroasă”) se iau după cei mari, traversează un pasaj de cale ferată şi unul dintre ei este omorât. Starea de indiferenţă a celor din jur faţă de o tragedie, o ţigăncuşă cerşetoare care se îneacă în Italia, este magistral redată în textul ,,Fotografie la mare”. Drama este un bun prilej pentru o fotografie de colecţie pentru barmanul Pierre.

Finalul multor povestiri este neprevăzut, pregătit de momente de suspans, soluţionarea tramei fiind lăsată uneori la latitudinea imaginaţiei cititorului.

Floriana (,,Casa de la televizor”) renunţă să recupereze casa părintească văzând la televizor o crimă odioasă petrecută în spaţiul ei. Petrecăreţii care fură un TIR (,,Aniversarea”) constată stupefiaţi că el este încărcat cu prezervative. Bătrânele (,,Drumul spre mănăstire”) Floarea şi Maria, plecate spre mănăstire, sunt acuzate de turism electoral şi se reîntorc acasă. Marin (,,O faptă creştinească”) se consolează că a făcut ,,o faptă creştinească” înmormântând o altă persoană, în locul fiicei sale, prostituata Elisabeta Ticuţă, care se va reîntoarce de la Paris.

Inginerul Paul Todoran, columbofil pasionat, simte că umerii şi braţele i se acoperă de porumbei, după momentele de amor cu amanta lui Cecilia. Nu se ştie, se bănuieşte, ce va face Stela Onisie cu ,,cel mai lung cuţit” pe care îl cumpără, când va reveni acasă. Mirela Arghir (,,Miralma sau din dragoste pentru Salma Hayek”), iubită de Liviu pentru asemănarea ei cu actriţa Salma Hayek, se transformă dintr-o soţie ,,alpinistă a sexului”, într-o bigotă ,,preuteasă”.

Alexandru Petria este şi un bun portretist Descrierea personajelor este sintetică, convingătoare. Bătrâna Afinia (,,Când este în toane bune cucul”) este cocârjată ,,ca un semn de întrebare”. Eleonora Popoviciu (,,Prizoniera”) ,,are carne pe corp doar cât să-i poarte oasele…fizicul ei măruntţel seamănă cu o formă peste care a trecut un cilindru de nivelat balastul pe drumurile lăturalnice.” Un pitoresc personaj este bunicul Andrei (,,Moartea pornoromancierului”), autor de romane pornografice, de poezii şi de proze scurte. Abandonându-şi preocupările literare , ,,talentul” lui se va canaliza spre băutură, femei şi scandaluri. Cele mai reuşite portrete sunt de fapt nişte tipologii, nişte ,,fiziologii”. Tipul politicianului şters, inutil, capabil doar a zâmbi şi a strânge mâinile alegătorilor, preferând ,,să lase lucrurile să curgă” de la sine este întruchipat în persoana senatorului Dan Precup (,,Alegerea”). Candidatul la funcţia de primar (,,Corul vânătorilor”), cel care îşi cumpără şi o diplomă universitară, care ,,sponsorizează biserici şi mănăstiri”, atent la vânătoare la toate slăbiciunile celorlalţi, este înfăţişat în persoana ,,rromului” Marin Ciurar. De fapt, ultimele două povestiri, prin aglomerata însăilare de date despre protagoniştii lor, par mai mult nişte articole de ziar ale unui publicist de investigaţie sau ar putea fi considerate nişte pamflete.

Unele scene de ,,repertoriu de pornoşaguri” apar în text ca o umplutură teribilistă, motivate printr-o decupare a pitorescului realităţii unui timp al libertăţilor sexuale depline (,,Moarte pornoromancierului”). Ca să fie la modă, prozatorul introduce în povestirea ,,Alegerea” şi un dialog pe messenger dintre senatorul Dan Precup şi amanta lui Mirela.

Un ,,personaj”mereu prezent în aceste texte este oraşul Deania, în aparenţă un loc ,,unde nu se întâmplă nimic”, dar unde, sub crusta liniştii se petrec numeroase evenimente şi drame.

Întâlnim multe situaţii şi personaje simbolice. Bătrâna Eleonora Popoviciu (,,Prizoniera”) trăieşte un dublu prizonierat, al neputinţelor vârstei şi a celor din jur. Luca (,,Frumoasa economistă”) încearcă o motivare eufemistică a apetitului sexual debordant al soţiei Teodora, considerând-o bolnavă, iar relaţiile extraconjugale fiind catalogate ,,tratamente” ale suferinţei sale. Stela Onisie (,,Cel mai lung cuţit”) îngrijeşte pe nevolnicul său frate Victor şi un acvariu. Un alt acvariu este viaţa ei anostă, desfăşurată într-un acvariu mai mare, oraşul Deania. Frumuseţea încântătoare a garoafelor adăposteşte în tulpinele lor viermi (,,Şi garoafele au viermi”).

O ghiduşie narativă este povestirea ,,Răzbunarea”. Alin Popan, amendat de primarul pe care l-a sprijinit mult în campania electorală, plăteşte amenda cu 35 000 de monede.

Prozele lui Alexandru Petria captivează şi prin limbajul lor direct, uneori frust, de multe ori poetic, concretizat în plăcute şi pitoreşti expresii, sintagme, formulări: ,,şoarece de calculator”, ,,nu ventileză cabinetele medicilor deschizându-le uşile”, ,,zigzagând printre ale scrisului”, ,,n-a tras fermoarul l-a înjurături”, ,,la ţâţa ipocriziei”, ,,soarele ca o gravidă născând”, ,,corzile întrebărilor”, ,,reactoare atomice în spermatozoizi”, ,,aspiraţi de facturi şi chitanţe”, ,,O maioneză tăiată-soarele”, ,,un zaţ de amabilităţi”etc.

Autorului (pseudonimul Marcel Popescu) îi place postura amintind de Mircea Cărtărescu (,,Florin scrie un roman”) de receptor al realului ,,preajmei”, ca sursă pentru transfigurare în pagini literare.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5