Primarul Ovidiu Creţu: Viceprimari sunt George Avram şi Andrei Rusu. Celelalte formaţiuni nu au cerut postul de viceprimar

Primarul municipiului Bistriţa, Ovidiu Creţu, susţine că, pe lângă votul aleşilor USL, se poate baza pe toţi reprezentanţii celor trei formaţiuni politice în Consiliul Local. Discuţii au avut loc atât cu PER, PP-DD şi UDMR, şi niciunul dintre partide nu a avut pretenţii pentru un post de viceprimar.
„Sarcina noastră în acest Consiliu este mai uşoară decât în mandatul trecut. Am purtat discuţii, de început, antamate – pentru că discuţiile vor avea loc la nivelul organizaţiilor judeţene – cu toate cele trei formaţiuni politice, şi toate sunt dispuse să vină alături de noi, pentru Bistriţa europeană, pentru dezvoltare. Că pe unele proiecte, punctual, nu ne vom înţelege, cu ecologiştii referitor la varianta ocolitoare, asta este. Este un punct şi asta nu înseamnă că acel punct răstoarnă tot sistemul. Avem o sarcină mai uşoară pentru că în Consiliul trecut, pentru a putea să trec un proiect cu 14 voturi, trebuia să demontez un bloc, să rup o porţiune care să vină alături de noi, lucru extrem de greu şi de dificil. Amintiţi-vă de Casa Emma, de terenul de sport, până când unul dintre ei (n.n. – consilieri) a avut nevoie de ceva. De primar are nevoie toată lumea”, a explicat Creţu.
Potrivit acestuia, viceprimarul este, în conformitate cu legea, „ajutorul” primarului. „Consiliul Local nu poate să pună pe cineva care să fie supraveghetorul primarului, sau conducătorul primarului, sau pârâtorul primarului, pentru că dacă se întâmplă aşa ceva, acela va fi cititorul de presă al primarului. Vreau să vă reamintesc că nu eu am inventat sistemul acesta. Fostul primar Marian Toniuc, în momentul în care viceprimarul Laza Cozma a crezut că este şeful primarului, l-a pus să stea în banca lui, în biroul lui, toată presa locală la dispoziţie şi cu semnătura pe statul de plată”, a mai spus Ovidiu Creţu.
El a menţionat că celelalte formaţiuni politice din CL nu au solicitat funcţia de viceprimar, dar asta nu înseamnă că, dacă ar fi un protocol, nu ar putea lucra cu Alexandru Toniuc ca viceprimar, sau chiar „cu dl. Ungur”. „Nu este normal şi moral ca împărţirea să se facă în acest fel. Suntem totuşi o uniune care avem zece consilieri”, a concluzionat primarul Bistriţei.

Comentarii

16/06/12 14:58
vizitator

Pai, n-au "cerut" domnule primar, dar Dvs, stiind ca in CL sunteti minoritari din nou, trebuia sa "jucati sah"... putin cu formatiunile politice, care sa va "ajute"... sa deveniti majoritari. Ideal era sa puneti viceprimar II, pe dl. Ungur de la PPDD, ca oricum a candidat si a obtinut un scor apreciabil si astfel, aveati si inca 2 consilieri de la aceasta formatiune politica, astfel, puteati deveni majoritari in CL si nu mai " dansati" dupa cum " va vor canta consilierii, din opozitie... ( Stiti ca PER-ul, PDL-ul si UDMR-ul au mult prea mult venin in sange vizavi de USL... ca sa puteti coopera cu dumnealor... ) Deci, cu alte cuvinte, iar ati "sfeclit-o" , lumea n-a stiut cum sa voteze. V-a ales pe Dvs primar, dar la consilieri a pus stampila aiurea, pe altii...
Parerea noastra este ca nu va pricepeti la politica... si nici nu aveti disponibilitatea de cooperare cu alte partite, crezandu-va Dvs cei mai cei... dintre cei mai...
Uitati, PDL-ul, PER-ul si PPDD-ul impreuna cu UDMR-ul, o sa va " cante" cum n-o sa va prea placa... !!! In acest caz, mai bine iesea primar d.l Moldovan Vasile... nu, ce parere aveti ?
Iar 4 ani de zile de acum incolo, o sa va scuzati ca n-ati putut face una si alta, ca nu v-a aprobat CL... ! Vai de ea politica ! Vai de ea administratie !
Poate face USL-ul si la celelalte alegeri parlamentare... tot asa... cu un partid majoritar de o culoare si presedinte de tara, de alta culoare... c-apoi, merg treburile la noi in tara ... " ca pe roate"... ( ... ruginite, intepenite ori sparte si pline de noroi...).

16/06/12 23:20
Vizitator,

10 iunie 2012-bizonul mioritic recidiveaza-A DOUA DUMINICA A ORBULUI

Duminică, 10 iunie, aproape 10 milioane de români cu drept de vot s-au prezentat la urne, în cadrul alegerilor locale pentru desemnarea primarilor, a şefilor de consilii judeţene, precum şi a membrilor consiliilor locale şi judeţene. Oarecum previzibil, Partidul Democrat Liberal (PDL) a pierdut alegerile într-un mod categoric, mai categoric chiar decât s-ar fi aşteptat până şi adversarii săi politici.Lui Ion Iliescu, rezultatele acestor alegeri i-au amintit de alegerile câştigate de FSN, în 1990.Într-adevăr, văzând rânjetul victorios al acestuia şi al lui Adrian Năstase, am avut impresia unei întoarceri în timp, în trecutul plin de umbre al anilor ‘90, dar mai ales în perioada 2000-2004, a guvernării Iliescu-Năstase, când România fusese transformată în moşia privată a clanului Năstase-Mitrea-Hrebenciuc.Ca aproape de fiecare dată în istoria post-decembristă a ţării, românii au votat tot cu gândul de a pe¬depsi pe cineva, de data asta PDL, fiindcă democrat – liberalii le-au tăiat pensiile şi salariile. Aşa cum bine a remarcat presa străină acreditată la Bucureşti, românii au transmis politicienilor un mesaj cât se poate de clar: nu mai vor măsuri de austeritate. Too bad, fiindcă, fără astfel de măsuri, România o va lua foarte repede pe urmele Greciei şi, mai nou, ale Spaniei. Iar cei care cred că Europa va fi dispusă să facă pentru România ceea ce a făcut pentru Grecia şi este pe punctul să facă pentru Spania, adică să injecteze mi¬-liarde de euro, se înşeală amarnic. România nu se află în zona strategică a monedei euro, iar Europa nu mai are nici resursele şi nici forţa necesară pentru a interveni în Balcani. Şi apoi, de ce ar face-o? Pentru ca Guvernul Ponta să poată cheltui banii europeni pe măsuri sociale?Faptul că România nu e astăzi în situaţia Greciei este meritul aproape exclusiv al tandemului Traian Băsescu – Emil Boc. Toată lumea a sărit pe cei doi, fiindcă au tăiat pensiile şi salariile românilor, dar nimeni nu este capabil să răspundă unei întrebări simple: de ce ar fi dorit ei să-şi pună întreaga populaţie în cap, luând măsuri mai mult decât impopulare şi sacrificând interesele de moment ale PDL?În afară de reproşul privind măsurile de austeritate, românii au votat împotriva PDL şi pentru că partidul ar fi plin de corupţi. Ciudată manieră de a-i pedepsi pe corupţi: să pui în loc alţii şi mai mari. În plus, şi cu foamea în gât.Este neîndoielnic că Partidul Democrat Liberal numără în rândurile lui o mulţime de persoane co¬rupte, aşa cum se întâmplă, de altfel, în aproape toate (dacă nu în toate) partidele politice din lume aflate la guvernare. Să ne uităm, spre exemplu, la acuzaţiile de corupţie care planează atât asupra Partidului Liberal din Québec, cât şi asupra Partidului Conservator din Canada, ambele aflate în prezent la guvernare. Puterea şi accesul la banul public corup peste tot în lume; diferenţele constau în proporţia de corupţi, dar mai ales în modul în care liderii politici aflaţi în funcţiile cele mai înalte în stat acţionează atunci când colegi de-ai lor de partid bagă mâna în borcanul cu jumări.Iar aici, distanţa dintre ce au făcut Traian Bă¬ses¬cu şi Emil Boc, faţă de liderii politici care i-au precedat la conducerea ţării, este ca de la cer la pământ.Despre cine să vorbim mai întâi? Despre fostul premier Adrian Năstase, cel mai mare corupt din istoria post-decembristă a României, pe care noua putere de la Bucureşti face tot ce-i stă în putinţă pentru a-l scăpa de condamnarea pronunţată deja de o primă instanţă de judecată? Despre “cinstitul şi săracul” pre¬şedinte Ion Iliescu, cel care a pus bazele sistemului corupt din România şi a crescut la sânul lui nu doar pe Adrian Năstase, dar şi pe Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Miki Şpagă şi toată şleahta de baroni locali?În timp ce liderii PSD i-au protejat şi îi protejea¬ză în continuare pe corupţii lor, Traian Băsescu şi Emil Boc au lăsat şi au încurajat justiţia să funcţio¬neze. Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al primarului de la Cluj, Sorin Apostu. Deşi au fost informaţi că există probleme grave de corupţie la nive¬lul primăriei Cluj, nici Traian Băsescu şi nici Emil Boc nu au intervenit, lăsându-i pe procurorii DNA să-l aresteze şi, ulterior, să-l trimită în judecată pe fostul primar. Spre comparaţie, ar trebui să vă amintiţi că liderii PSD au făcut adevărate proteste publice în apărarea unor personaje precum Gabriel Bivolaru sau preşedintele Consiliului Judeţean Argeş Constantin Nicolescu.
Multă lume se întreabă de ce a cedat Traian Băsescu puterea înainte de alegerile parlamentare din toamna acestui an. Răspunsul îl găsim chiar în rezultatul recentelor alegeri locale. Nemulţumiţi de pro¬-ble¬mele economice cu care se confruntă, manipulaţi la sânge de ziariştii aflaţi în solda unor personaje dubi¬oase (Voiculescu, Vântu), era evident că românii vor da un vot negativ la adresa PDL. Scenariul petrecut la aceste alegeri locale s-ar fi repetat întocmai şi la ale¬gerile parlamentare de la sfârşitul acestui an. Prin cedarea puterii executive către USL, Traian Băsescu dă o şansă PDL de a recupera din imaginea negativă acumulată în ultimii ani de guvernare. În opinia mea, după ce a ajuns la fundul prăpastiei, de acum înainte PDL nu poate decât să crească în ochii electoratului. Românii vor avea un răgaz de câteva luni pentru a realiza că dracul (Băsescu şi PDL) nu era chiar atât de negru, în timp ce îngerii USL sunt departe de a fi atât de imaculaţi pe cât se pretind.Câştigarea alegerilor parlamentare din toamnă de către USL – adică obţinerea celui mai mare scor electoral – nu înseamnă neapărat şi câştigarea puterii. În situaţia în care nicio formaţiune politică nu va obţine 50% plus 1 din voturile valabil exprimate, preşedintele României, aşa cum prevede Constituţia ţării, va trebui să ofere funcţia de premier partidului politic (şi nu unei alianţe) care va avea cel mai mare număr de voturi. Aşa cum arată harta electorală după alegerile locale, USL nu va obţine peste 50% la parlamentare (fiindcă nu a obţinut acest procent nici acum), iar PDL, oricât de rău ar sta, va fi partidul cu cele mai multe voturi – cel mai probabil, în jur de 25%, fiindcă în joc vor intra şi românii care trăiesc în afara grani¬ţelor ţării. Prin urmare, zarurile nu sunt (complet) aruncate, iar până la toamnă românii mai au timp să se trezească

17/06/12 15:03
Vizitator,

PONTA ANTE PORTAS – Prostitutio in integrum

Prostitutio in integrum
de Florin Toma

Nu cred să existe în istoria României o perioadă atât de scurtă cu o apropiere atât de serioasă de ceea ne-a făcut celebri în lume (pe lângă mămăligă şi vorba cu capra vecinului!), adică absurdul. Cu atât mai mult, cu cât părintele teatrului absurd a văzut lumina zilei la Slatina şi s-a stins la o arunctură de băţ, pe Boulevard Montparnasse. Dar, să revenim! Cum spuneam, cred că doar dacă am fi trăit în miezul absurdului (în Absurdistan, cum spunea atât de inspirat Ada Milea, o tânără artistă de un rar talent!), ar fi posibil nu numai să ne imaginăm, dar să şi constatăm cu ochii noştri, cu indignarea noastră, cu ruşinea noastră, cu revolta noastră (etc.) mai multe porcării, mai multe greşeli şi mai multe sfidări la adresa bunului simţ, câte a putut comite guvernul Ponta într-o lună şi ceva de zile. Adică în cinci săptămâni. Cinci săptămâni în care nu guvernul Ponta, să fim serioşi – am greşit – guvernul Ponta nu există, e doar o adunătură de personaje servile şi „aderente” de premier ca mucii de gard sau ca nodul de batistă – printr-o inextricabilă reţea de interese, de şantaje, de servicii şi de obligaţii obscure – o adunătură condusă de cel mai bolnav, cel mai nesigur din punct de vedere clinic, cel mai smintit şi cel mai infantil prim-ministru din câţi avut vreodată România. Deci, să ne înţelegem: nu vorbim de guvernul Ponta, ci de Ponta însuşi. Numai el există. Doar Victor Ponta scrie pe certificatul lui de politician manelist, a cărei singură menire nu este vreo înaltă raţiune de stat, vreun cine ştie ce standard al modernităţii europene sau vreun sentiment cumva de jenă că, prin felul în care se comportă, face de râsul întregii lumi un popor, o istorie sau o ţară. Doar Victor Ponta va scrie pe pagina de istorie a României pe perioada 6 mai 2012 şi până cine ştie cât o mai vrea Dumnezeu. Alături de, să nu-i uităm, liota de slugi devotate (cu toate că a fi devotat unui paranoic înseamnă a fi tu însuţi atins de un soi de „filoxeră” a minţii!), pe ciurdele de ticăloşi aliniaţi în spatele voinţei lui bolnave şi al vedeniilor lui toxice, pe menestrelii nebunului, pe clovnii lui, pe uneltele sale, pe yesmenii lui, pe corul de cântăreţi din media aservită anormalului.
Ei cu toţii fac să se vorbească în cancelariile occidentale, în fiecare zi, despre acest balamuc greu imaginabil vreundeva, despre imposibilitatea ca România să revină la dimensiunile normale ale unei minţi europene şi, de ce nu, de ameninţărilor de natură „moscovită” ce se prefigurează la adresa securităţii naţionale. Cum? Prin amanetarea viitorului României într-o direcţie căreia nici NATO şi nici UE nu-i mai pot pune stavilă. Pentru că, într-un fel, datorită faptului că Europa are problemele sale, are propriile sale slăbiciuni pe care trebuie să şi le trateze, eu rămân din ce în ce mai mult la impresia că România, intratabilul „copil-problemă” al familiei, contează tot mai puţin în suma de intenţii de îndreptare şi în terapia corectivă aplicabilă, în general, unui membru indisciplinat al comunităţii. Sigur, datoriile pe care România le are faţă de instituţiile mondiale financiare rămân valabile (deci, vom munci în continuare de ne vor sări capacele, ca să le achităm, fireşte alături de nota de plată a măsurilor deşănţat populiste pe care le-a luat şi, mai ales, le va lua, dacă va ajunge la putere în 2013, clica lui Ponta!). Cum, probabil că la fel vor rămâne, neschimbate, tratatele de natură geo-strategică, deşi revenirea în forţă la cârma Kremlinului a lui Vladimir Putin nu pare deloc încurajatoare pentru proiectele de apărare ale NATO (dar asta-i altă gâscă-n altă traistă şi poate că ea depinde, hai s-o spunem p-aia dreaptă! şi de rezultatul alegerilor din noiembrie din SUA!).
Pe de altă parte, vorbim şi de realitatea că astăzi România este realmente roşie. USL a obţinut la alegerile locale o proporţie absolut îngrijorătoare, nu pentru altceva (la urma urmelor, sperăm că România este o ţară democratică, încă!), dar este posibil ca acestă majoritate la nivelul administraţiei locale să fie un impuls pentru USL la parlamentarele din noiembrie. Două ar fi suporturile unei astfel de ipoteze, ce ar putea întoarce ţara din drum şi s-o aducă la nivelul anilor ’90 ai supremaţiei FSN-ului. Primul este legea votului uninominal într-un singur tur, pe care USL s-a grăbit s-o voteze în Parlament chiar din primele zile de după căderea guvernului Ungureanu (ceea ce înseamnă că erau demult pregătiţi cu o strategie de acaparare totală a puterii!). Şi al doilea, care se deduce din primul, este că, vorba comuniştilor, nu e important cine câştigă voturile, ci cine numără voturile, dovadă stând organizarea „impecabilă” a alegerilor locale! Ca o anexă la cele două suporturi – şi care ar reprezenta un factor extrem de agravant şi sensibil periculos – ar putea fi eventualitatea ca opoziţia să nu se omogenizeze până la alegerile din toamnă, să nu capete contur, să nu ajungă la o maturitate configurativă care să-i atribuie statutul de real pericol la adresa puterii. Adică, alternativa. O astfel de, repet: periculoasă eventualitate nu poate fi exclusă decât dacă în perioada următoare vom asista la o reformă internă fundamentală a PDL, vinovat că, pierzând alegerile, a lăsat drum liber caracatiţei roşii să se întindă peste întreaga Românie. Apoi, acelaşi partid mai este culpabil şi de lichelismul unei mari majorităţi a sa (iată unde duce „politica” de cadre total defectuoasă a lumii politice româneşti, unde promovarea are loc pe bază de interese sau negoţ!). Aceasta, prin dezertarea în ultima clipă, în tabăra USL, a făcut posibilă căderea guvernului Ungureanu şi promovarea la cârma ţării a unui grup de personaje nu numai suspecte, penale şi lipsite de carismă, dar şi extrem de dăunătoare pentru viitorul ţării. Un viitor la care am visat că va fi, cât de cât, normal. (NOTĂ: Aflu în ultima clipă că întreaga conducere a PDL şi-a depus mandatul. Aferim! Dar să nu vină după aia şi să-mi spună că a fost o demisie „de onoare”, că mă zburlesc al naibii! Asta era valabilă anul trecut. Şi, în plus, ar fi fost şi mai utilă!!).
Revenind la sărăcuţul de minte, slabul de vârtute şi, implicit, caricatura politică numită Victor Ponta, mă bazez pe bunul simţ comun şi consider că el este aidoma unui balon uriaş al cărui ego se umflă, se umflă şi care, probabil, cândva, poate mai devreme, poate mai târziu, nu se ştie exact când, îşi va îndeplini şi ultima sarcină din „programul de măsuri” (conform unei legi elementare a fizicii!), adică aceea de a plesni. De a exploda.
Sigur însă că, până atunci, până la obştescul sfârşit al acestei proiecţii de laborator PCR+KGB – cu aere de modernitate şi eleganţă pre-capitalistă şi chiar un pic europeană, dar, în esenţă, trăsnind groaznic a iuft de muscal adormit pe capră (sau în poziţia de…?) – mai avem de suportat destule ofense impardonabile aduse ţării, siguranţei naţionale şi respectului instituţional. Nu amintesc decât una (pe lângă atacul asupra TVR, asupra ICR, asupra învăţământului şi asupra Comisiei de Etică, asupra energiei şi resurselor naţionale, asupra legilor electorale, asupra preşedinţiei, asupra Curţii Constituţionale etc.etc….vă daţi seama cât rău a făcut României acest homuncul în doar o lună de zile?!): în ziua de 14 iunie, când taman se împlineau 22 de ani de când asasinul României, Ion Iliescu, modelul de azi al lui Ponta, asmuţea asupra Bucureştiului hoardele minereşti, primul-ministru, după o discuţie la Cotroceni cu preşedintele ţării, s-a dus zbârnâind la Ambasada Rusiei, ca să prezinte onorul. Între Ziua Drapelului SUA şi invitaţia Moscovei, Ponta a ales.

18/06/12 17:36
vizitator

In mod normal, toti cetatenii tarii, care nu mai locuiesc in Romania si care nu platesc statului roman impozite si taxe ca si ceilalti cetateni, sa aiba DREPTUL LA VOT SUSPENDAT, pana se reintorc in tara, locuiesc, traiesc si muncesc, isi achita toate "darile" catre stat asa cum o fac conationalii sai ramasi aici. Numai asa, votul sau va fi in cunostinta de cauza si nu facut la botjocura si numai asa, ambasadele si consulatele din strainatate, nu vor mai fi suspectate de frauda electorala.
Unde credeti ca se pot organiza sectii de vot in alta parte decat la oficii consulare si ambasade, unde nimeni, nu are nici un drept de control al modului in care se respecta legea si procedura in acest sens, la sectiile respective.
Bunaoara, legea electorala ar trebui modificata si in ea precizat in mod expres conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un cetatean roman, ca sa isi poata exprima in mod democratic dreptul la vot. Printre conditiile impuse de lege, ar trebui si obligarea ca cel care doreste sa voteze, sa aiba domiciliul sau resedinta in tara in ultimii 4 ani ( adica de la ultima legislatura incoace... ) si sa fi trait efectiv in Romania, unde sa-si fi achitat impozitele, taxele si toate cele catre Statul Roman si acest drept la vot sa nu-l poata face decat exclusiv in Romania, la locul de domiciliu sau de resedinta, DE AICI, DIN ACEASTA TARA .
Asa apreciez eu normal sa se exprime un vot si asa consider eu ca se vor elimina toate suspiciunile fata de atitudinea consulatelor si ambasadelor romane din strainatate. Cine este sef acolo, altul decat cineva pus de partidul aflat la putere si care in mod cert , va comite tot felul de "matrapazlacuri"... in favoarea celor fata de care are "obligatii". Dar asa, votand doar in tara si doar la locul de domiciliu, este mai mult ca sigur, ca alegerile se vor desfasura onorabil si legal, iar fraudele for fi foarte putine sau chiar deloc, existand o polsibilitate certa de control al acestei activitati de catre organele abilitate prin lege.
Bunaoara, cetatenii romani plecati din Romania, daca vor sa-si exprime dreptul la vot, n-au decat sa vina in tara si sa voteze, la fostul sau loc de domiciliu sau de resedinta, in care a trait,locuit ,muncit si achitat "darile catre stat", incepand de la ultimele astfel de alegeri incoace... !

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5