Prietenii imposibile. Se schimbă lumea?

Naturaliştii au observat de multă vreme că există o duşmănie între specii, că rar există neam de animal sau insectă care să nu aibă un inamic. Gândacul de Colorado -de pildă- pare să nu aibă, dar oamenii de ştiinţă vor să-i fabrice unul. Inainte de potop (marele diluviu), se spune că “leul, ca şi boul”, păştea. Nefiind carnivore, ci “pascivore” n-aveau de ce să se omoare. Cel mult să dea cu coarnele sau copita în semn de joacă sau ca să se mai dezmorţească.

După marele potop, între vietăţi a apărut o groaznică duşmănie, Oare încă fiind în arca lui Noe, neavând ce mânca vreme multă? Întrebarea ne depăşeşte, ba chiar şi pe oamenii de ştiinţă. De atunci, spune-se, nu mai au pace şoarecele şi pisica, câinele şi pisica, toţi fugărindu-se cu o răutate care ne miră. Sau doar aparentă?

Totuşi, observând îndelungat fenomenul, veţi fi văzut şi domniile voastre că motanii ( neamul pisicesc) nu distrug aşa de mult şoriceii, ci există de la o vreme un fel de coexistenţă, încât în fabule au ajuns să se târguiască, să încheie înţelegeri,vorbindu-şi.

Mai zilele trecute, am trecut pe strada Ghinzii într-un fel de plimbare cu soţia şi mergând încet, prin ploaia măruntă de februarie, ne uitam la vilele construite, adevărate palate pe ambele părţi ale drumului. Apoi, de la capăt, am făcut cale-ntoarsă. Cum veneam, pe partea dreaptă am văzut un tablou care m-a emoţionat: un cîine mare, mare îndestul, cu o blană frumoasă, alb-maronie dormea pe treptele casei, aproape de uşă. Lângă el s-au grămădit, de-o parte şi de alta, blană-n blană, două pisici. Da…pe onoarea mea, două pisici. Moţăiau cu toţii şi toatelea sau proiectau vreun tratat de filozofie….nu-mi dădeam seama. Am oprit maşina. Nu m-am putut opri să nu exclam către soţie:

- Uite, măi! Ce prietenie! Unde-i vechea duşmănie proverbială? Ce rău îmi pare că n-am aparatul de fotografiat la mine! Ha-ha!! De ce nu vă fugăriţi ,drăguţilor, prin curte cu lătrături şi mârâituri,cum vi-I tradiţia?

Pace…dulce pace între biete dobitoace. Bună pildă şi pentru noi! De ce am fi altfel?