Pr. Vasile Beni: Dumnezeu aude întotdeauna rugăciunile părinţilor care nu se dau bătuţi şi nu trece niciodată cu vederea rugăciunea lor

                Textul Evangheliei la Duminica a zecea după Rusalii: „În vremea aceea, s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui, și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l aici la Mine! Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî, dar a treia zi va învia. (Ev. Matei 17, 14-23)

Dragii noştri credincioşi!

       Cât de nefericiţi sunt părinţii care au copii bolnavi pentru că suferă alături de ei, poate chiar mai mult pentru că împletesc dragostea cu durerea.
     Cine a alergat cu copilul bolnav în braţe pe străzi cerând ajutor spre a fi dus cât mai repede la spital poate să înţeleagă mai uşor starea sufletească a tatălui din Evanghelie care i-a cerut Mântuitorului să-i vindece copilul.

Sfânta Scriptură ne oferă câteva exemple de părinţi care aveau copiii bolnavi şi care, datorită rugăciunii şi credinţei, s-au vindecat. O caracteristică comună a acestor părinţi e că ei nu se dau bătuţi.

      Tatăl din relatarea evanghelică a acestei duminici, îl aduse pe copil la ucenicii Mântuitorului cărora Iisus le-a dat putere să scoată demonii, dar aceştia nu au putut face nimic. Atunci tatăl a venit la Iisus, i-a spus necazul, iar Iisus i-a vindecat fiul.

Evanghelia ne descrie cum tatăl caută soluţii, aleargă într-o parte şi în alta este preocupat de viaţa copilului său şi, chiar dacă întâmpină greutăţi, nu-şi pierde speranţa. Pentru că, atunci când nu mai există nicio speranţă mai există totuşi una şi aceasta este la Dumnezeu.

 Un alt exemplu e femeia cananeancă care strigă către Iisus: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de un demon! Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela”.

    Niciunul dintre părinţi nu era un sfânt. Ceea ce aveau în comun era iubirea de copii, iubire care nu voia să se dea bătută. Această iubire i-a făcut să îngenuncheze înaintea Fiului lui Dumnezeu şi să-şi mărturisească nedesăvârşirile.

      Concluziv fiind să ne facem timp pentru copiii noştri, să vedem ce lucruri îi frământă, din ce anturaj fac parte şi să ne rugăm pentru ei, că astfel îi încredinţăm Tatălui Ceresc să le poarte de grijă.

      Să învățăm că atunci când cererea noastră este mai mare sau mai importantă, și efortul nostru, de rugăciune și post, trebuie să fie mai consistent și de aceea în glas de poezie închei această meditație:

”Ascultă-mi ruga, Doamne, / Ce Ție Ți-o închin
În zori de zi, la-amiază / Sau la un ceas târziu! 

Ascultă-mi ruga, Doamne, / Mă-nvață a-mi purta

Copiii-n rugăciune! / I-aduc înaintea Ta.

Să le mărești credința, / Iubirea, înțelepciunea!
O, Doamne Sfânt din ceruri, / Ascultă-mi rugăciunea!
Tu să le fii lumină / Și călăuză-n viață.
Durerile le-alină / Și-nlătură-orice ceață,

Te rog pe Tine, Doamne, / Tu, Tată să le fii,
Sub a Ta sfântă aripă / Să-i ții pe-ai mei copii.
Și te mai rog, o, Doamne, / Învață-i că la Tine,
Se propășește-n viață / Și-n facere de bine”. Amin.
 

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni