Pr. Vasile Beni: Ajutorul lui Dumnezeu vine atunci când omul nu mai poate

Textul Evangheliei la duminica a 18-a după Rusalii: „În vremea aceea, şedea Iisus lângă lacul Ghenizaretului şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii ieşiseră din ele şi-şi spălau mrejele. Intrând în corabia care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat; apoi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: depărteaz-o la adânc şi aruncaţi mrejele voastre, ca să pescuiţi. Atunci, răspunzând Simon,  I-a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am ostenit şi nimic n-am prins; dar, la porunca Ta, voi arunca mreaja. Şi, făcând ei aşa, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. Deci au făcut semn tovarăşilor, care erau în cealaltă corabie, ca să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, de erau gata să se scufunde. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la picioarele lui Iisus şi I-a zis: du-Te de la mine, Doamne, căci sunt om păcătos; pentru că îl cuprinsese spaimă pe el şi pe toţi cei care erau cu el, din pricina pescuitului atâtor peşti pe care îi prinseseră; tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau tovarăşii lui Simon. Atunci Iisus a zis către Simon: nu-ţi fie frică; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi, trăgând corăbiile la uscat, au lăsat totul şi au mers după Dânsul”.(Lc 51-11).                                                                        Meditând atent asupra pericope evanghelice citită azi, în care Sfântul Evanghelist Luca ne istoriseşte episodul pescuirii minunate, două lucruri ne reţin atenţia privitor la comportarea lui Simon Petru:

1.Resemnarea lui Petru în faţa insuccesului. După ce Mântuitorul le propovăduieşte oamenilor cuvântul lui Dumnezeu şi după ce îşi încheie cuvântarea, îi zice lui Simon: “Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele spre pescuit” (Luca V, 4).Chiar dacă toată noaptea se trudise degeaba, fără să prindă ceva, Petru îi răspunde liniştit şi încrezător: ,,Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mreaja” (Luca V, 5). Acest răspuns ni-L arată pe Petru gata, sprijinit pe cuvântul lui Iisus, să reînceapă munca, deşi acum condiţiile erau nefavorabile, căci era ziuă, iar el era istovit. Iată, deci, cum insuccesul, departe de a-l descuraja, îi insuflă un nou elan, prin încrederea deplină în cuvântul Mântuitorului.

Ce pildă edificatoare pentru noi! Câte eşecuri, câte umiliri şi obstacole întâmpinăm şi noi în îndeplinirea slujbei şi ocupaţiilor noastre de fiecare zi! Unele datorită grabei, altele neatenţiei, ori nepriceperii. Unele vin fără vina noastră, chiar când pornim la drum cu intenţiile cele mai curate şi după ce ne-am rugat şi am făcut toate cele cuvenite. Avem oare dreptul să ne pierdem nădejdea? Nicidecum, deoarece Dumnezeu, care urmăreşte un scop mai înalt, spiritual, vrea ca toate eşecurile şi piedicile ce-mi ies în cale să-mi fie tot atâtea trepte spre o mai mare dezlipire de mine însumi, şi o mai mare ataşare de El şi încredere fără rezerve în ajutorul Său.

2. Smerenia şi recunoştinţa lui în urma pescuirii miraculoase

Încrederea necondiţionată a lui Petru în cuvântul lui Iisus a fost răsplătită de Iisus printr-o minune. Şi aici apare smerenia profundă a lui Petru. El îşi dă seama că în acest succes miraculos el nu are niciun merit; totul este efectul puterii milostive a lui Iisus. De aceea, copleşit de propria sa nevrednicie, se prosternează în faţa Lui, implorându-L: ,,Ieşi de la mine Doamne, căci om păcătos sunt” (Luca V, 8). Adică,,Tu, Doamne, Tu singur ai făcut aceasta şi eu nu sunt vrednic să stau în prezenţa Ta!”

Cât de departe suntem noi de această atitudine a lui Petru în succese! Uităm atât de uşor de Dumnezeu în succesele noastre, chiar şi în acelea care privesc mântuirea. Nu o dată ne pomenim printre aceia care, izbutind într-un lucru, spun: „eu”, „eu” şi iar „eu”, în loc să avem permanent în faţa ochilor adevărul că existenţa şi puterile noastre fizice şi morale sunt opera iubirii lui Dumnezeu, şi doar Lui îi datorăm lauda pentru tot ce suntem şi realizăm.

Scurte concluzii:

a.Comportamentul lui Petru să ne fie îndemn şi model de încredere în Dumnezeu, pentru  că de la El vine „tot darul cel bun şi tot harul desăvârşit” (Iacob I, 17).

b.Evanghelia ne arată, în primul rând, că puterea lui Dumnezeu se arată adesea la capătul puterilor oamenilor, iar  ajutorul lui Dumnezeu ni se dăruieşte după ce ascultăm cuvântul Lui şi împlinim voia Sa.

c.Sfântul Isaac Sirul spune că Dumnezeu nu ne dăruieşte harul Său pentru mulţimea ostenelilor noastre, ci pentru smerenia care vine din multa osteneală. Minunea nu se face pentru oameni leneşi, indiferenţi şi nepăsători, ci s-a săvârşit pentru oameni care s-au trudit şi care au văzut că nu e suficientă truda lor, priceperea lor, chiar dacă erau profesionişti“.

d.Psalmul 120 ne sfătuieşte zicând, şi cu aceasta vreau să închei: „Ridicat-am ochii mei la ceruri, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Amin!

 
 

Pr.Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]