Pr. Tudor Mudure: Nu m-am considerat niciodată inspector, ci prietenul tinerilor, ei nu au nevoie de şef. Dacă la un copilaş îi este bine la şcoală, îi este bine şi părintelui. Vă aşteptăm la Şcoala „Sfântul Stelian”

Rep.: - În ultimii ani, tinerii s-au apropiat foarte mult de biserică iar acest lucru se datorează unor oameni deosebiţi. Această perioadă de pandemie ne-a pus unele semne de întrebare care, sper, ne-a apropiat şi mai mult de Dumnezeu. Înainte de pandemie, tinerii din Mitropolia Clujului s-au adunat la Bistriţa de unde au plecat cu amintiri frumoase. Tinerii sunt viitorul acestei ţări, iar viitorul nu se poate fără credinţă, fără speranţă în Cel de Sus, dar şi cu multă-multă încredere, din partea noastră, în ei.  Bistriţa şi judeţul Bistriţa-Năsăud are şi o şcoală care pune în practică toate aceste valori - credinţa şi educaţia prin Biserică. Această şcoală, în ultimii ani, ne-a demonstrat că oferă o educaţie bună, sănătoasă. În ultimii ani, sunt foarte mulţi părinţi care doresc să-şi înscrie copiii la Şcoala „Sfântul Stelian”. Care au fost motivele, obiectivele pentru înfiinţarea unei asemenea şcoli? 

          Pr. Tudor Mudure (inspector eparhial de tineret): - După ce au fost finalizate construcţiile de la Centrul Misionar de Tineret „Ioan Bunea” din Sângeorz-Băi, construcţie de care m-am ocupat personal - aş putea spune că am fost binecuvântat de Dumnezeu pentru că Înaltpreasfinţitul Mitropolit Andrei s-a gândit atunci la mine -, pe când eram preot misionar pe seama Protopopiatului Năsăud, am demarat un proiect despre care la început nici eu nu ştiam prea multe. După ce au fost finalizate lucrările de construcţie n-am avut linişte nici eu, dar nici Înaltpreasfinţitul, ne-am dorit să facem mai mult. Ne-am gândit că ar fi potrivit ca în Bistriţa să funcţioneze o şcoală patronată de Arhiepiscopia noastră. Este cunoscut faptul că, în timpul activităţii sale pământeşti, Mântuitorul Iisus Hristos i-a instruit pe ucenici, arătându-le cât de importantă este învăţătura pentru oamenii care se vor apropia de Dumnezeu, spunându-le atunci apostolilor un lucru care ar trebui să ne motiveze pe toţi: „Cel ca va face şi va învăţa acela mare se va chema în Împărăţia Cerurilor” (Matei, cap 5, versetul 19). Oarecum suntem conştienţi de misiunea pe care o avem pe acest pământ, dar le fel de conştienţi suntem că, fără educaţie nu putem face nimic. Un popor mai întâi trebuie să fie educat şi de această educaţie s-a preocupat Biserica încă din primele veacuri creştine, prin Sfinţii părinţi, care s-au concentrat foarte mult pe educaţie, dar şi pe viaţa liturgică şi cea socială. Iată cele trei laturi frumoase ale Bisericii pe care Patriarhia noastră, Mitropolia noastră, în frunte cu ierarhii, membrii Sfântului Sinod, preoţii, pune foarte mult accent. Mă bucur foarte mult că fac parte din generaţia în care activităţile cu tinerii şi cu copiii au luat amploare. Sunt „privilegiat” pentru că Dumnezeu m-a ales pe mine ca să mă ocup, la nivelul judeţului Bistriţa-Năsăud, de tineret. Nu m-am considerat niciodată inspector de tineret, cu toate că aşa este titulatura, m-am considerat colegul preoţilor, prietenul tinerilor, pentru că la tineri nu ai voie să fi şef. În momentul în care aud de şef s-au săturat. Trebuie să te apropii de ei, să fi prietenul lor.  Aşa se face că, în anul şcolar 2013-2014, am avut o discuţie cu Înaltpreasfinţitul şi cu domnul consilier Sorin Câlea legat de viitorul educaţional la Bistriţa, aşa cum l-am gândit noi. Atunci a fost prima discuţie pe care am avut-o legat de înfiinţarea unei şcoli la Bistriţa. De atunci au trecut câţiva ani, noi nu am stat ci am muncit cât am putut, cum am putut. În anul 2013-2014, a fost implementat, la Şcoala Gimnazială „Ştefan cel Mare” un proiect after school. Am început cu acel proiect şi mai avem o clasă. De acest proiect au beneficiat aproape 100 de copii. La un moment dat erau peste 100 de copii care beneficiau zilnic de proiectul nostru. Era foarte căutat atunci pentru că era ceva nou. Biserica vine şi face, Biserica vine şi oferă. Am găsit atunci forţă de muncă ca să implementăm acest proiect în mod gratuit, mai puţin masa şi materialele didactice. Eu spun că acest proiect a fost un real succes. Este o carte de vizită bună, dar noi am făcut ceea ce trebuia să facem. N-am făcut nimic mai mult, poate am făcut mai puţin din ceea ce trebuia să facem. În momentul de faţă, începând de anul trecut, am primit autorizaţia de funcţionare provizorie, aşa cum este trecută în documentele noastre, din partea ARACIP şi suntem autorizaţi prin Oridin de ministru de la sfârşitul lunii august. N-am bucurat foarte mult, a fost o muncă grea. În spatele acestei şcoli, care este o şcoală tânără, în momentul de faţă având o singură clasă, clasa pregătitoare. Anul trecut pe vremea asta eram cu documentele pentru ARACIP şi ne pregăteam pentru vizita externă a experţilor ARACIP. Eram foarte emoţionaţi, multe lucruri am învăţat în timpul „jocului”, în timpul activităţi şi, tot ceea ce s-a făcut s-a făcut pentru binele copiilor şi pentru binele părinţilor. Pentru că, dacă la un copilaş îi este bine la şcoală, îi este bine şi părintelui. Aş vrea să subliniez faptul că şcoala noastră nu este în concurenţă cu şcolile din municipiul Bistriţa, pe lângă faptul că sunt preot sunt şi profesor la Liceul cu Program Sportiv din Bistriţa, şi avem un respect deosebit faţă de cadrele didactice, faţă de şcolile din municipiul Bistriţa, care sunt nişte şcoli foarte-foarte bune. Biserica vine cu o alternativă, amintindu-ne de şcolile confesionale de mai demult care s-au născut în sânul bisericii. Acum, şcoala noastră nu este o şcoală confesională, nu are cum să fie o şcoală confesională, este o şcoală care respectă întru totul curriculum-ul naţional aprobat prin Ordin de ministru privind aprobarea planului-cadru de învăţământ pentru învăţământul primar şi a metodologiei privind aplicarea planurilor cadru de învăţământ pentru învăţământul primar. Poate se întreabă unii ce avem în plus sau în minus. La şcoala noastră am gândit un opţional, împreună cu colegii mei, numit „Liturghia văzută prin ochi de copil” sau „Învăţăm, cântăm şi participăm la Sfânta Liturghie”. Astfel, în fiecare săptămână, copiii, în acest an vineri, de la ora 8 la ora 9, se duc împreună cu învăţătoarea, cu profesoara de religie, cu directoarea şcolii, se duc la Biserică unde participă puţin la Sfânta Liturghie, pentru că nu participă la toată liturghia. Copilaşii se împărtăşesc, primesc o prescură, primesc o iconiţă, ascultă sfaturile părintelui. În momentul de faţă noi suntem în chirie la Liceul cu Program Sportiv din Bistriţa, iar Biserica cea mai apropiată de şcoală este Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe unde părintele îi primeşte pe copilaşi cu mare-mare drag. Ideea înfiinţării şcolii a fost veche, anul acesta se încheie şi programul after scholl Sfântul Stelian.

          Rep.: - De ce Sfântul Stelian?

          Pr. Tudor Mudure: - Când am iniţiat acest proiect, Arhiepiscopia noastră a achiziţionat o clădire pe str. Alexandru Odobescu nr. 4, unde a funcţionat Liceul de Muzică „Tudor Jarda”. Clădirea a intrat într-un proces amplu de reabilitare. Este o clădire monument istoric de categoria B, iar cei care se ocupă cu aceste lucruri – arhitecţii şi proiectanţii – ştiu ce presupune să reabilitezi astăzi o clădire veche şi s-o aduci la standardele care se impun acum, mai ales de către ISU. După achiziţionarea clădirii ne-am apucat de reabilitare, să aducem clădirea la standarde europene, pentru că vrem ca elevii, copilaşii să înveţe în condiţii bune, condiţii normale, optime şi de siguranţă 100%. Clădirea poartă numele primului protopop al Bistriţei, Grigore Pletosu. Înaltpreasfinţitul Episcop şi Mitropolit Andrei a decis să poarte acest nume şi se numeşte Centrul Social Educativ „Grigore Pletosu”. De ce se numeşte aşa? Pentru că în cadrul acelei clădiri, care este foarte mare, noi vom avea şi alte activităţi, inclusiv un proiect social pentru copii, la subsolul clădirii. Este o sală mare unde vom avea o sală de mese şi ne-am gândit ca pe viitor, atunci când ne vom muta acolo, să oferim o masă caldă copilaşilor care nu au posibilităţi şi care vor să vină către şcoala noastră şi care nu au posibilitatea să mănânce un prânz. Poate că Sfântul Stelian a dorit să fie patronul spiritual al şcolii. Dar lucrurile nu mergeau. Acum 2-3 ani am început lucrurile, dar nu reuşeam, ne tot blocam birocratic. Voi spune un amănunt important. Ideea de a purta şcoala noastră numele de Sfântul Stelian aparţine părintelui-director Vidican Manci care este directorul Colegiului Ortodox din Cluj, o şcoală prestigioasă, foarte căutată, este o mândrie pentru întreaga Biserică Ortodoxă ceea ce s-a realizat la Cluj.  Părintele-profesor a zis să punem la această şcoală un nume de sfânt. Noi şi Înaltpreasfinţitul ne-am bucurat foarte mult şi atunci, gândindu-mă care sfânt este mai aproape de noi – pentru că am avut acest proiect after schoool – am spus Sfântul Stelian, despre care nu se ştiu foarte multe lucruri, cert este că el a fost unul dintre sfinţii care s-a aplecat mai mult spre suferinţele familiilor şi spre vindecarea copiilor. El este ocrotitorul copiilor şi al familiilor. Aşa se face că şcoala noastră este sub ocrotirea unui sfânt pe care-l avem ca model şi protector.

          Rep.: - Şcoala va fi, cumva, şi ocrotitoarea copiilor şi părinţilor. Care este stadiul clădirii? Este finalizată? Din toamnă se vor ţine cursurile acolo?

          Pr. Tudor Mudure: - Pe exterior, în momentul de faţă, clădirea este finalizată în proporţie de 80%, partea de interior a curţii este aproape gata, ai avem câteva finisaje. Din primăvară, când timpul ne va permite şi temperaturile vor creşte puţin, cu siguranţă, vom continua reabilitarea exterioară să ştim că am terminat cu exteriorul.  Pe interior, trebuie să ne apucăm de lucru serios. Încă nu ştiu dacă vom termina lucrările până la toamnă. Noi ne dorim foarte mult să intrăm acolo. Noi suntem în chirie, dar avem un spaţiu al nostru. Acum vin noi scumpiri, preţurile s-au dublat. Încă nu ştim în ce zonă ne situăm, cert este că ne dorim din toată inima să intrăm în clădirea noastră. Dacă Dumnezeu ne va ajuta, vom intra cu două clase, pentru că urmează să înceapă înscrierile pentru clasa pregătitoare, iar cei de acum vor intra în clasa întâi. Acum ne pregătim pentru înscrierile în anul şcolar 2022-2023.

          Rep.: - De când se pot înscrie copii şi unde?

          Pr. Tudor Mudure. – Vom avea un orar de când se vor putea înscrie copiii. Directorul şcolii noastre, doamna Irina Matei, profesor pentru învăţământ primar, avem secretară, contabilă, administrator. Copilaşii se pot înscrie la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”, la secretariat. Doamna Irina Matei este un om deosebit, este un om punctual, este omul cu legea, noi aşa îi spunem, omul care nu te lasă să greşeşti, indiferent că vrei sau nu. Uneori se întâmplă să greşeşti fără să vrei. Irina Matei a pus foarte mult suflet, alături de Andreea Pintiliescu, colega noastră care acum este director adjunct la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”. Aş vrea să le mulţumesc colegilor mei profesori şi directori de la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” pentru că ne-au primit acolo. Am avut nevoie de o secretară, iar doamna Camelia Buidan a spus că vine cu mare drag, că nu are nevoie de nimic din partea noastră şi că vine ca secretar voluntar. Doamna Camelia are o experienţă bogată în acest domeniu, dânsa se ocupă de înscrieri. Am început să ne facem deja cunoscută intenţia, lumea ştie că vom face înscrieri când se va deschide aplicaţia şi vom anunţa. Numerele noastre de telefon sunt pe pliante, dar vom lipi şi câteva afişe la biserici pentru ca cei care doresc să-şi înscrie copilaşii să o facă. Avem agenda noastră personală, ca toate şcolile de fapt, pentru că şi eu m-am gândit atunci când s-a născut copilul meu la ce şcoală să-l duc şi unde.

          Rep.: - Pe viitor vă gândiţi să creşteţi treptat, în fiecare an cu o nouă clasă sau, după ce toate lucrările vor fi finalizate, copii se vor putea înscrie şi din clasa a V-a, a IX-a?

          Pr. Tudor Mudure: - În momentul de faţă, şcoala noastră este autorizată pentru ciclul primar dar, cu timpul, va fi şi ciclu gimnazial, adică clasele V-VIII, dar şi liceu.  Eu sunt puţin mai optimist şi mă gândesc că este nevoie şi de o grădiniţă patronată de către Arhiepiscopia noastră. Am primit telefoane în care eram întrebat ce vom face cu copiii din clasa a V-a. Este în planul nostru de dezvoltare ciclul V-VIII şi, bineînţeles, şi liceul. Probabil că acest lucru se va întâmpla când prima generaţie va termina clasa a IV-a sau poate chiar mai repede. N-aş putea spune acum când vom face demersurile pentru autorizarea ciclului gimnazial. Niciodată nu ştii ce urmează. Îl lăsam pe Dumnezeu să decidă. N-am ştiu cât de complexă este autorizarea unui ciclu.

          Rep.: - Sunt convins că Şcoala „Sfântul Stelian” va căpăta prestigiu. În trecut, şcolile care erau aşezate lângă biserici, sub aripa lor, aveam cel mai mare prestigiu şi erau cele mai căutate. Cu siguranţă, aşa va fi şi la Bistriţa.

Pr. Tudor Mudure: - Aşa este. Am luat un model. Înainte de a face documentele pentru autorizare, am vorbit la Bucureşti cu părintele Vasile de la „Sfinţii Trei Ierarhi”, am vorbit la Iaşi cu şcolile care sunt patronate de către Arhiepiscopia Bucureştilor şi Arhiepiscopia Iaşilor, cu părintele care se ocupă de şcoala de acolo. Mi-au spus că la început vor fi puţini copilaşi până când lumea va afla, până când confirmăm, că vor fi şi piedici, dar să mergem cu Dumnezeu înainte. Până la urmă asta vrem să facem, să mergem cu Dumnezeu înainte.

Rep.: - De câte ori particip la slujbele la care este prezent Mitropolitul Andrei, de fiecare dată mă bucur de apropierea lui de tineri şi de copilaşi. La final, după încheierea Sfintei Liturghii, spune „Lăsaţi copiii să vină la mine” şi le împarte daruri, le împarte iconiţe. Am văzut că şi copiii sunt foarte apropiaţi de Mitropolitul nostru. Şi copiii simt dragostea lui pentru ei. Este mare lucru ca un păstor să fie apropiat de copii.

Pr. Tudor Mudure: - Înaltpreasfinţitul a înţeles foarte bine care este rolul ierarhului, rolul preotului şi al dascălului. Foloseşte foarte des un citat biblic din înţeleptul Solomon: „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”. De când a venit la cârma eparhiei noastre ne-a transmis şi nouă acest optimism, ne-a transmis faptul că trebuie să fim mai mult conştienţi de misiunea pe care am primit-o de la Dumnezeu şi că este absolut necesar să ne apropiem de ei. Este un suflu tânăr. Înaltpreasfinţitul este păstorul nostru, părintele nostru, dar el nu oboseşte. Dar tot timpul vrea să facem ceva, să continuăm, este prezent la toate activităţile noastre. Îmi amintesc cu drag de întâlnirea tinerilor de la Bistriţa, când a fost prezent şi Preasfinţitul Iustin al Maramureşului şi Sătmarului.

Aş vrea să lansez o invitaţie pentru data de 20 februarie, când Înaltpreasfinţitul va fi prezent în Biserica noastră, Biserica Sfânta Treime, unde aşteptăm toţi credincioşii cu mult drag.

Rep.: - Este un păstor bun, înţelept, un păstor prezent în mijlocul comunităţilor, dar şi oamenii îi răsplătesc această dragoste prin prezenţa lor. Acolo unde este Mitropolitul nostru este foarte multă lume la Biserică. În general, bisericile încep să aibă din nou lume multă, ceea ce e un lucru bun. Aş vrea să ne spuneţi şi despre voluntariat, pentru că această latură este prezentă şi în Biserica noastră. Cum îi apropiaţi pe tineri de acest domeniu al voluntariatului? Cum îi apropiaţi pe tineri de Biserică şi cum îi menţinem lângă Biserică?

Pr. Tudor Mudure: - De foarte multe ori îmi adresez şi eu această întrebare. Ştim cum îi apropiem. Tinerii noştri ştiu că liturghia, slujba din Biserica Ortodoxă nu este un spectacol, este o slujbă solemnă care trebuie trăită, înţeleasă, se repetă, în fiecare duminică trebuie să ne rugăm cu pace. Munca cu tinerii nu este uşoară. Copiii vin, se apropie, rămân în biserică alături de părinţii lor, dar pe tineri destul de greu îi menţii în biserică. Din păcate, în bisericile noastre, şi nu doar la noi, în general, nu sunt foarte mulţi tineri. Mă refer la vârsta de 14-20 ani.

Rep.: - Sunt copilaşi micuţi şi pe urmă vine o pauză, şi sunt cei maturi.

Pr. Tudor Mudure: - Exact. Sămânţa pe care o primesc acasă, în familie, copilaşii, de la părinţi, de la bunici, rămâne.

Rep.: - Eu îmi amintesc de când mergeam cu tâna de mână la Biserică. Nu înţelegeam nimic aproape, pentru că eram mic, dar mă uitam pe pereţi la sfinţi şi-mi imaginam poveştile mele. Este foarte importantă prima perioadă.

Pr. Tudor Mudure: - Ziua de duminică este zi sfântă în casele noastre. A copilări la ţară e ceva unic. Mi-a spus un copil de la ţară că el merge la biserică duminică câteodată de bună voie, câteodată forţat, dar că merge de fiecare dată cu bunica lui. Dar, din păcate nu se duc foarte mulţi la biserică, ceea ce oarecum ne îngrijorează, dar noi avem nădejdea că prin orele de religie îi vom putea apropia din nou. Societatea română a avut foarte mult de câştigat prin reintroducerea orei de religie în programa şcolară. Chiar îi întreb la şcoală pe elevi câţi dintre ei au fost duminică la Biserică. Puţini dintre ei ridică mâna.  Şi atunci mi-am dat seama că trebuie să adaptez lecţia, trebuie să adaptez mesajul pe care vreau să-l transmit. Normal, şi Scriptura trebuie să fie mâna profesorului de religie şi să le arătăm că Biserica îi iubeşte pe tineri, că este Hristos şi este prietenul lor, preotul este prietenul lor. Mai mult decât atât, duhovnicia, pentru că ei se duc la Biserică şi se spovedesc, dar nu-şi dau seama că ei, de fapt, au un duhovnic. Trebuie să ştim că duhovnicia are două aspecte: cel sacramental prin care li se iartă păcatele prin Taina sfintei spovedanii, şi cel pedagogic. Preotul trebuie să fie un pedagog, un prieten, un apropiat al tânărului. Preotul este şi un bun psiholog, până unde poate să meargă el. Acolo unde el nu mai poate face nimic normal că face harul, face Dumnezeu care le împlineşte pe toate, dar sunt şi psihologi care vin şi ajută acolo unde noi, ca oameni, nu putem face nimic. Eu sunt îndrăgostit de manualele de religie, mai ales de la învăţământul primar şi gimnazial. Sunt extraordinare. Vă fac o mărturisire. Niciodată nu-mi ajunge timpul să fac tot ceea ce este acolo, pentru că este foarte complex. La cei micuţi sau cei din gimnaziu, când le pui manualul în faţă şi văd aceste imagini biblice, povestiri biblice, sunt fascinaţi şi stăm mult şi discutăm pe un subiect, uitând că trebuie să trecem şi la celălalt. Am găsit în manualul de clasa a V-a un text legat de beneficiile ascultării atât de şcoală, cât şi de biserică. Cred că este un mesaj foarte frumos, pe care aş putea să-l transmit tuturor, nu doar copiilor.  În manual este desenată o scară frumoasă care începe aşa: „Beneficiile ascultării – sfaturile. Să mulţumim pentru ajutorul primit. Să ceri ajutor când nu poţi. Să finalizezi ceea ce îţi propui. - Aici aş vrea să fac o scurtă paranteză. De foarte multe ori am spus nu mai pot, nu mai ştiu, nu mai avem resurse financiare, trebuie să ne oprim, ce facem. Dar dincolo de frumuseţea pe care o are Centrul Misionar de Tineret „Ioan Bunea”, unde s-a investit foarte mult financiar, am fost conştienţi de faptul că nu va aduce un venit care să amortizeze investiţia mare pe care am realizat-o acolo în câţiva ani. La fel va fi şi cu şcoala. Când vorbeşti de tineri şi de copii nu te gândeşti la profit financiar ci la un alt profit, cel spiritual. Atunci mi-am zis că trebuie să finalizez ceea ce mi s-a încredinţat, să fac ceea ce mi-am propus să fac.- Să întrebi când nu ştii. Să rezolvi cu răbdare exerciţii sau sarcini. Să asculţi cu atenţie. Aceasta este scara. Bineînţeles, sunt şi alte lucruri frumoase, dar asta mi-a plăcut foarte mult. Mi-a mai plăcut un model. Bineînţeles că nu ne putem compara cu înţeleptul Solomon sub nicio formă. Noi pe sfinţi îi iubim, pe înţelepţi îi iubim, îi considerăm eroi ai credinţei, dar trebuie să-i şi imităm. Ce le-aş mai spune tinerilor? Poate vor spune că vorbesc ca un bătrân, dar nu e aşa. Pildele lui Solomon spun foarte multe lucruri. Mi-a plăcut foarte mult, de exemplu, dialogul pe care l-a avut Solomon cu Dumnezeu. Ceea ce a cerut Solomon, trebuie să ceară şi tinerii, pentru că, dacă cer acest lucru, cu siguranţă, vor şi rămâne în biserică, în programele pe care Biserica le implementează. Într-adevăr, pandemia ne-a închis şi ne-a blocat şi pe noi. De exemplu, în biserica unde slujesc, înainte de pandemie, aveam activităţi periodic cu tinerii şi cu copiii, voluntarii, care sunt bucuroşi că fac parte din familia voluntarilor Asociaţiei de Tineret şi, la un moment dat, toţi eram pe burtă în biserică, decupam, desenam, făcea lucru manual, cântam, iar la final îi mulţumeam lui Dumnezeu pentru ceea ce am realizat.

Revenind la Solomon, care zicea aşa: „Doamne, dă-mi înţelepciune”, Solomon, stăruitor, se ruga gândind anume „Să fiu drept cu-al meu popor. /Vreau să trec frumos prin lume,/ Să fiu al Tău slujitor,/ Să măresc preasfântu-Ți Nume,/ Ctitorind un scump odor!/ Împlinindu-i ruga toată, /Dumnezeu i-a dat în dar Pace, viață-ndelungată, / Şi pricepere şi har. / Judecând cu chibzuință,/ Ridicându-i templu sfânt,/ El sluji plin de credinţă/ Domnului, pe-acest pământ”. Suntem chemaţi – şi în primul rând îmi spun mie să înmulţesc talanţii pe care i-am primit de la Dumnezeu şi să duc la bun sfârşit această ctitorie frumoasă care are legătură cu educaţia şi cu viaţa spirituală, dar fiecare adolescent, fiecare tânăr trebuie să aibă un ţel, trebuie să-şi facă un program al lui. Sunt mulţi care nu ştiu în ce parte s-o ia. În clasa a XII-a îi întrebăm încotro vor să meargă, iar ei răspund că prima dată vor să-şi dea Bacalaureatul şi pe urmă vor vedea. După ce dau Bacalaureatul îşi dau seama că nu este un examen foarte-foarte greu, dar pe urmă trebuie să-şi propună ceva şi să-l ducă la bun sfârşit, să rămână în unitate şi să finalizeze ceea ce-şi propun.

Rep.: - În toată această ecuaţie, Biserica, împreună cu părinţii sunt foarte importanţi, pentru că şi părinţii trebuie să aibă un rol hotărâtor şi să ştie să-i îndrume pe copii. Aşa cum aţi spus, educaţia începe de acasă, de când e mic copilul. Trăim într-o lume cu multe ştiri pline de tentaţii, plină cu fel şi fel de vicii. Copiilor trebuie să le arăţi calea ca să nu se abată de la ea, să urmeze acel drum drept şi luminos pe care bunul Dumnezeu ni l-a dat. Depinde de noi. Ca să mergi pe acel drum luminos, trebuie să faci anumite lucruri, să nu le spun reguli. După muncă vine şi răsplata. În general, părinţii mai au timp şi pentru copii sau vin obosiţi de la lucru şi îi lasă singuri?

Pr. Tudor Mudure: - Nu ştiu cât timp mai au. Dar eu sunt convins de un lucru. Orice părinte doreşte binele pentru copilul lui, indiferent cum este el. În sufletul lui, dragostea maternă, paternă, este de neegalat.

Rep.: - Dar trebuie să le şi spunem şi să le arătăm.

Pr. Tudor Mudure: - Da, trebuie să le spunem. Un exemplu din viaţa Sfântului Serghie de la Radonej. Mama Sfântului Serghie mergea duminică la Biserică cu burtica mare. În momentul cel mai important a Sfintei Liturghii, copilaşul sălta în pântecele mamei. Deci, educaţia trebuie să înceapă înainte ca micuţul, copilaşul, să vină în lume.  La teorie suntem toţi foarte buni, ştim să dăm foarte multe sfaturi, dar în momentul în care eşti părinte şi trebuie să gestionezi o situaţie cu copilul tău, îţi dai seama că, uneori, eşti depăşit. Ceea ce ştii, ceea ce ai învăţat, poate că îţi foloseşte până într-un punct, dar, uneori, eşti depăşit. Cert este că trebuie să ne facem timp pentru copiii noştri dacă vrem să-i vedem aşa cum îşi doreşte orice părinte. Referitor la recunoştinţă, m-am gândit cum ar putea fi copiii recunoscători părinţilor. Un părinte îşi doreşte ca şi copilul lui să fie realizat, să fie sănătos, să aibă o familie frumoasă, să aibă copii pentru ca ei să fie bunici şi să le ofere numai bucurii. Asta îşi doreşte un părinte de la copilul lui. Acolo unde părinţii nu reuşesc să facă această educaţie există sprijin din partea bisericii noastre, din partea psihologului şcolar. Recomand cu toată dragostea şi sinceritatea ca, acolo unde sunt sincope, să se apeleze şi la preoţi – normal că ne ducem şi la Biserică – dar şi la psihologul şcolar care poate să ajute, poate să găsească soluţii. Vă dau un singur exemplu. Am avut un caz în care copilaşul era tare neastâmpărat la şcoală, poate chiar violent cu colegii lui. Mama mi-a spus că a fost cu el la psiholog şi şi-a dat seama că, de fapt, nu copilul avea o problemă ci ei aveau o problemă, că ei aveau o problemă de comunicare cu copilul lor. Psihologul i-a învăţat ce au de făcut şi lucrurile au început să meargă foarte bine. Deci, este nevoie şi de acest aspect, dincolo de timpul pe care trebuie să-l alocăm copiilor noştri.

Rep.: - Ne-aţi demonstrat că manualele de religie sunt frumoase şi nu sunt din acelea rigide care sunt respinse din prima. Mai citesc părinţii copiilor cărţi de poveşti legate de Biblie? Mai avem asemenea cărţi?

Pr. Tudor Mudure: - Da, sunt. Acum e plin şi internetul cu ele. Dar. Normal, noi trebuie să filtrăm ceea ce este bun de ceea ce e dăunător.

Rep.: - Trebuie să-i învăţăm şi pe copii să filtreze.

Pr. Tudor Mudure: - Eu chiar i-am cumpărat copilaşului nostru cărţi cu poveşti pentru copii sau Biblia povestită copiilor, Biblia în imagini. Copilul este fascinat – şi eu spun acest lucru din postura de părinte, din postura de tată. Este fascinat de povestirile biblice. În clasa pregătitoare de la Şcoala „Sfântul Stelian” avem  o oră pe săptămână, la after school, un program care se intitulează „Biblia povestită copiilor”. Dacă aş fi copil, aş sta cu „gura căscată, cu ochii mari şi cu gura căscată” dacă cineva mi-ar povesti începând de la crearea lumii, în imagini, până aproape în prezent, despre ce trebuie să ştie copiii din Biblie. Sunt foarte multe cărticele, programe, proiecte pe care Biserica le are şi pe care noi le putem pune în practică. Şi pe internet găseşti foarte multe filmuleţe educative. În pandemie. Am urmărit şi eu, la ora de religie, programul Trinitas, unde în trei minute îţi explicau o lecţie, cu un desen frumos, pentru cei mici. Sunt multe lucruri frumoase, dar trebuie să le căutăm, iar acolo unde nu ştim, trebuie să întrebăm.

Rep.: - Trebuie să selectăm. Nici la televizor nu ne obligă nimeni să stăm doar pe acelaşi canal. Televiziunea ne oferă şi lucruri frumoase. De exemplu, pe Trinitas TV sunt şi foarte multe emisiuni culturale, emisiuni cu tradiţii, emisiuni legate de biserică. Este o televiziune educativă. Dar, mai avem multe alte televiziuni, cu programe ştiinţifice, educative, trebuie doar să ne filtrăm informaţiile. Mi-a plăcut că aţi spus că Biserica trebuie să-i apropie pe tineri şi că Iisus Mântuitorul este prietenul lor. Pe această latură trebuie să ne dezvoltăm. Nu trebuie să ne temem nici de Biserică, nici de bunul Dumnezeu care este Tatăl nostru Ceresc, nu trebuie să-l vedem ca pe un „bau-bau”. El este Tatăl nostru şi este foarte bun cu noi, trebuie doar să-i înţelegem misiunea şi dorinţa lui ca Tată. El ne-a creat pe noi şi, la fel ca dorinţa oricărui Tată, vrea să fie mândru de noi.

Pr. Tudor Mudure: - Ce nu face un tată pentru copilul lui? Cred că la această întrebare găsim răspuns fiecare dintre noi. Întreba cineva dacă Dumnezeu este drept, iar de la această întrebare se nasc alte întrebări. Răspunsul final este că Dumnezeu nu este doar bun este atotbun, este Cel care ne uneşte pe toţi. Mântuitorul a acordat o grijă deosebită copiilor: „Lăsaţi copiii să vină la Mine căci a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor”. Dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca ei, ca şi copiii, nu veţi moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Cum să fim ca şi copiii? Curaţi, sinceri, liniştiţi, dornici de a cunoaşte, de a descoperi. Ce trebuie să descoperim? Care este viaţa veşnică? Să te cunoască pe tine singurul şi adevăratul Dumnezeu şi Iisus Hristos, Cel pe care l-a trimis.

Apropo de unitate şi credinţă. Aş vrea să amintesc de un eveniment care mi-a rămas la suflet, din vara aceasta. În curtea Muzeului, norii fugeau, mai era câte un strop de ploaie care cădea peste noi. Evenimentul s-a intitulat „Credinţă, unitate şi diversitate”. A fost foarte frumos, au fost foarte mulţi copii, tineri. Ne-am desfăşurat activitatea în parteneriat cu alte instituţii ale statului. Ne dorim tare mult să vină acele vremuri care au fost înainte şi bisericile noastre să fie pline de activităţi pentru copii. Am avut şi tabere vara trecută şi, cu siguranţă, vom desfăşura şi în această vară tabere la Centrul nostru de Tineret.

Rep.: - Uşa bisericilor este deschisă, doar pentru o perioadă au fost închise, şi cred că a fost cea mai tristă perioadă pentru noi şi pentru bunicii noştri. Ştiu că o bunică de 80 de ani, căreia nu i-ai putut interzice să meargă duminică la Biserică, pentru că acolo era singurul loc unde mergea, Biserica era sufletul ei,mergea la Biserică şi se ascundea după o scară, să nu fie văzută. Într-o duminică, părintele a văzut-o. Oamenilor nu le poţi interzice să meargă la Biserică. În această perioadă, preoţii au stat singuri şi s-au rugat pentru noi în altare. Cred că nu a fost uşor. Ştiu că aţi plâns în altare, dar bunul Dumnezeu le rânduieşte pe toate şi acum putem merge la biserici. Eu recunosc că m-am spovedit şi împărtăşit şi în acea perioadă pentru că aşa consider eu că este bine pentru sufletul meu. Eu sper să treacă această perioadă a pandemiei. Ce vă propuneţi pentru acest an?

Pr. Tudor Mudure: - Să dea Dumnezeu să treacă. Să primim sănătate multă de la Tatăl nostru Ceresc şi multă-multă înţelepciune. Planurile ni le facem, vorba bunicii mele, „Omul plănuieşte şi Dumnezeu împlineşte”. Mergem mai departe cu proiectele pe care le-am început, încercăm să dezvoltăm şi alte proiecte pentru Biserica noastră şi în mod special pentru copii şi tineri. Vreau să mulţumesc cotidianului „Răsunetul”- conducerii şi colaboratorilor -  pentru toată buna colaborare pe care am avut-o în aceşti ani. Simt că trebuie să fac acest lucru pentru că de fiecare dată am fost sprijinit şi acţiunile noastre au fost mediatizate, pentru că trebuie şi mediatizare. Să ne dea Dumnezeu sănătate la toţi. Vă mulţumesc.

Rep.: - „Răsunetul” va fi mereu alături de tradiţii şi de Biserică. Vă mulţumim.