Poezia lui Nicolae Băciuţ în limba tătară

După ce poezia lui Nicolae Băciuţ a fost tradusă în poloneză, maghiară, franceză, germană, spaniolă, engleză, albaneză, latină, rromani, de curând a apărut, în traducerea scriitoarei Güner Akmolla, o antologie şi în limba tătară, cu titlul „Despărţirea de înger”/ „Melekten ayirilmaq”.

ONORABILĂ CUNOAȘTERE

În lumea cea mare a popoarelor turce, tătare, azi îl introducem pe poetul și autorul, pe realizatorul de reviste de prestigiu, pe dl. Nicolae Băciuț, pentru că deschidem, după prezentarea d-lui Marius Chelaru, o a doua pagină literară în procesul cunoașterilor reciproce, spre slava oamenilor, a popoarelor, a scriitorilor.
În spațiul cultural al omenirii nu mai contează spațiul și timpul, statul sau poporul. În centrul atenției noastre libere se află cuvintele și ideile, precum: omul, poporul, îngerul, proorocul, Dumnezeu, scrierea, creația ș.a. Firește, Nicolae Băciuț se face cunoscut prin marii critici ai literaturii române, iar dl. Valentin Marica ne amintește, legat de persoană, legendara situație din Delfi-ul de odinioară: „profetul din Delfi, închizând poarta, striga în fiecare seară: poetul Pindar să poftească la masa lui Zeus!” (vol. Despărțirea de înger, 2009) Este o firească analogie.
Iată, așa apare pe scena culturală, prezentarea dincolo de granițele țării sale, pentru un scriitor care s-a realizat poziționându-se pe sofaua cea mai înaltă cu destinul său literar, pe care, eu, prin cunoaștere, o atribui celor două persoane cu care am colaborat literar, cu domnii Marius Chelaru și Nicolae Băciuț. Desigur, lista marilor personalități contemporane, și nu numai, este întinsă, mult prea întinsă, dar noi aici ne rezumăm doar la o pagină.
Nu este ușor să scrii poezie. Dacă ne orientăm după anecdotica noastră scuză ”iartă-mă, n-am putut scurta povestea), dacă gândim poeticește, creăm o situație specială care se dezvoltă intrând în conținutul și imaginea poetică. Singur cu sine, autorul acestor volume își cumpănește, eroic, destinul: chipul, inima, brațul, toate rămân îndreptate spre oameni. Acest catren din anul 2004 definește esența: POEZIA: “Lecţia/ De/ Anatomie/ a unei /secunde”.
Introducându-ne, așadar, în lumea domniei-sale de creație, descoperim că un cuvânt devine o idee, ideea cuprinde o lume! Vasta tematică, de la libertatea granițelor la libertatea speranțelor, ne conduce în „lumea” unui poet neliniștit, un om al „veșnicelor căutări”. Citez câteva versuri din poezia „Sămânța fără nume”: e doar un vis,/ moneda unui schimb/ demult interzis./ Această sămânţă,/ în curând, va muri. (vol.citat, p.20)
Respectul pentru femeie, urcușul zbuciumului spre culmile înalte, lupta pentru omenesc, iată credința, religia, limba, poporul, lumea poetului. Este, de fapt, lumea noastră, a tuturora, este speranța de pace, rădăcinile și ramurile copacului dezvoltându-se liber, ocrotind natura, stăpânind lumea. Are loc creația unei lumi fără de sfârșit și fără de granițe, este lumea poeților contemporani, ca poetul „Vetrei vechi”, ca poetul Iașiului, Marius Chelaru, în poemul „Umbra Cavalerului Trac” (vol. în limba tătară crimeeană, „Grădina gândurilor mele”, din anul 2011, pentru că n-a conceput ”să meargă cu mâna goală la tătarii de la Krîm!”
În „războiul” dintre poet și cuvânt, în acel aprig și furtunos război, în cutremurarea naturii vii și nu numai, Nicolae Băciuț îmbogățește poezia română cu noi idealuri și cu inedite imagini: îngeri, oameni, iubire, durere, singurând... ș.a. Citez versuri ce încheie acest demers: „În orice clipă eşti,/până-n cuvânt te îngereşti.”
Güner Akmolla

Comentarii

01/06/15 18:34
LIM

Între română şi tătară trebuia să apară "slava". Bineînţeles că a oamenilor, popoarelor...
O bună realizare, felicitări poetului Nicolae Băciuţ, însă remarc influenţele nefaste ce ne înconjoară.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5