POALE LUNGI ( CAM PREA LUNGI ) ȘI MINTE...

Nu, n-avem nimic cu mintea omului. E după facultăți, după Moromete, Ilie, după Marin Preda. Poale lungi și minte. Nu, nimeni nu minte.
Pe un frig, aproape de ger, vecinul ce sta la pândă, poale lungi și subțirele, în dorul cojoacelor nițoase, străvechi, naturale, groase, călduroase, până în pământ, numai bune pe-o astfel de vreme. De seară romantică, de 1 Martie. Audiența ( cam tace mâlc, emoționată ), spectatorii ( împărțiți pe grupe, despărțiți de ziduri ), public la grămadă, mai mult feminin decât masculin. Unde ne sunt bărbații? Ca toți strămoșii, care au avut ”de vânat, de luptat, de inventat, roata și becul și televizorul...” Au ales să stea la ”una mică”, decât să vină să caște ochii la ”una lungă”.
Pe podium defilează femei. ”Podium” și ”defilează” sunt impropriu folosite. Personajele par cam singure, neconsolate, triste, fără zâmbet, de parcă nu prezentau artă, ci burțile goale, uleiul și făina care au mai rămas acasă, în bucătărie, notele mici ale copiilor de la școală. Oamenii nu mai știu să fie fericiți. De 1 Martie!
O colecție de lux. Nu de toate zilele. Că ( ne ) depășește. Colecția sau luxul? Dacă ar rămâne la muzeu, ar putea fi și de toate zilele, permanentă. Bejuri și griuri. De neagră amintire. Culori de vânt, de vânare de vânt. De ferestre, mai mult închise decât deschise. Cu perdelele căzute.
Ca să nu se împrăștie poalele în jur, mai bine se exersa mersul pe sârmă ( cu riscuri ), pentru a lăsa faldurile să curgă în voie. Ca la circ. Nu prea departe. Dar circul vine mai des în oraș. Cam de două ori pe an. Pe când parada de modă o dată pe centenar. Suntem obișnuiți cu tot felul de... parade. Nici nu știm ce-a fost mai bine: de modă sau militară?...

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5