PERSPECTIVE LARGI ÎN LOCUL INTERESELOR ÎNGUSTE

Avem mania fundăturii, adică fugim în locuri înguste şi fără ieşire. În locul culmii, preferăm abisul. Istoria ne-a dezvoltat acest instinct fără de care nu putem trăi. Din faţa invadatorilor am fugit în pădure, între mlaştini, în strâmtori şi foarte rar ne-am confruntat în câmp deschis. Ne –am învăţat să evităm lupta, să aşteptăm până la capăt ca răul să se producă şi apoi, ne mobilizăm. Ne trebuie lideri cu un orizont larg şi îndepărtat, atât spaţial cât şi temporal, să poată identifica de departe, pericolele şi să acţioneze asupra lor imediat, după identificare. În locul retragerii în pădure, ne trebuie o acţiune energică asupra pericolelor de la mare distanţă. Ne-am obişnuit să acţionăm asupra lucrurilor mărunte, lăsâd în afara preocupării, interesele majore. Totul se judecă prin prisma interesului electoral mărunt. Am redus democraţia la alegeri şi după asta ne place să fim insensibili la interesul comun. Democraţia este un proces continuu şi nu o afacere de haute-couture. Noi suntem ca prezentatoarele de modă, ne îmbrăcăm în haina democratică, doar în ziua alegerilor şi după asta, pentru 4 sau 5 ani, preferăm haina roasă şi demodată a stilului neocezarist. Fiecare nivel de conducere devine un mic tiran al SIRACUZEI. Nu urmărim dinamica relaţiilor internaţionale şi mersul lumii şi de aceea, nu putem identifica proprii conectori strategici cu lumea. Judecăm cu argumente nerelevante lumea, crezând că, dacă suntem membrii U E sau NATO, lucrurile se rezolvă de la sine. Nu e destul să fii membru NATO sau UE, cum nu e destul să ai toate organele unui organism. Pentru a fi viu, un organism trebuie să aibă stabilite conexiunile între organe. În fond, relaţiile între organe sunt mai complexe decât simpla existenţă a organelor. Conectorii strategici ai României cu lumea, sunt neidentificaţi şi ca atare, inactivi. Suntem ca un mort pe laiţa Europei şi a Lumii. Şi mortul are pe laita toate organele, dar legătura funcţională între ele este întreruptă. Aşa suntem şi noi. Suntem un stat eşuat care poate fi înmormantat din clipă în clipă.

Pentru a reînvia, trebuie să ne conectăm, dar pentru asta trebuie să ne răspundem la câteva întrebări de nivel strategic. Iata cateva dintre ele ;

1. Cine suntem şi ce loc ocupăm în lume ?

2. Care este rolul României în lume?

3. Ce vrem să fim în lume ?

4. Care este drumul care ne poate poziţiona în locul şi în rolul dorit ?

5. Care sunt conectorii strategici ai României cu lumea ?

6. Ce ne desparte şi ce ne leagă de lumea modernă ?

7. Care este preţul pe care trebuie să-l plătim pentru a fi unde trebuie ?

8. Care este resursa de care dispunem pentru a fi acolo unde trebuie ?

9. Avem o structură adecvată de planificare strategică şi poate ea produce strategii?

10. Care sunt venele prin care se pierde puterea României ?

Pentru a înlociu interesul îngust cu perspective strategică, avem aproape tot ce ne trebuie, ne lipseşte voinţa şi mândria de a ieşi din fundătura istoriei.

Trebuie să ne alegem oamenii care să ne pună ordine în cap şi apoi va veni şi ordinea în lucruri. Liderii adevăraţi nu trebuie să fie iubiţi, ci credibili şi respectaţi. Încrederea este un sentiment mai preţios decât iubirea. Trebuie să revenim la raţiune şi să înţelegem că iubirea îşi are alte coordonate, pe care raţiunea nu le cunoaşte. Încrederea în lider, dă forţă şi legitimitate actului decizional, iar când ai pierdut încrederea oamenilor, nu mai ai ce pierde.

În concluzie, când vom construi perspective largi în interesul naţional în locul intereselor înguste şi imediate, atunci nu va mai fi criză.

Colonel ® IOAN GAFTONE

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5