Pelerini în lumea eminesciană, la Școala Gimnazială „Lucian Blaga”

„La zidirea soarelui, se știe/Cerul a muncit o veșnicie./ Noi muncind întocmai, ne-am ales cu,/Ne-am ales cu domnul Eminescu....”. Cuvinte de neprețuit ale marelui Grigore Vieru și cântate sublim de regretații Doina și Ion Aldea Teodorovici. Dacă Cerul ni l-a dăruit pe Eminescu să ne lumineze, să ne educe și să ne amintească mereu cine suntem, ne străduim să nu lăsăm să piară comoara pe care ne-a lăsat-o moștenire. Când purtăm pe buze numele Luceafărului poeziei românești, trebuie să purtăm și-n suflet dragostea de neam, de înaintași, de marile valori pe care, din fericire, le avem, dar cu care tot uităm să ne mândrim. E păcat să lăsăm cenușa uitării să se aștearnă peste atâta strălucire!
Așadar, cu toate că ne-am mutat viața efectiv în mediul on line, încercăm să nu murim sufletește, să ne autosugestionăm că Bunul Dumnezeu va îmbucura un popor creștin pentru răbdare, pentru străduință, pentru capacitatea de sacrificiu. Iar pentru asta, noi, dascălii, avem o grea, dar nobilă misiune: aceea de a vedea sufletul copilului, chiar dacă ochii sunt greu de văzut dincolo de ecranul laptopului, de a răspunde acestui suflet tot cu sufletul. Informația vine și pleacă, se reține sau nu, dar felul în care suntem efectiv lângă odraslele noastre rămâne.
În zile în care superficialitatea, agresivitatea, răceala, virtualul iau locul din ce în ce mai mult responsabilității și profunzimii, căldurii dintre oameni, comunicării directe și reale, în vremuri în care rar se frunzărește câte o carte, se citește (nu îndrăznesc să spun se memorează ) o poezie, elevii și cadrele didactice ale Școlii Gimnaziale „Lucian Blaga” și-au propus să onoreze numele școlii, să îl readucă pe Eminescu ”printre noi” pentru a ne da o gură din oxigenul autenticității literaturii române, să celebreze, într-un mod mai special, mai atipic, Ziua Culturii Naționale. Atât cei mici, cărora doamnele învățătoare le insuflă gustul și dragostea pentru literatură, cât și cei mari, de gimnaziu, au fost, timp de o oră, două, sau pe parcursul zilei de 15 ianuarie, pe aripile lecturii, a literaturii, a poeziei românești, mai cu seamă, au fost pelerini în lumea eminesciană. S-au lecturat poezii, s-au recitat versuri, s-au întocmit proiecte și s-au reamintit date importante din viața și activitatea lui Mihai Eminescu, s-au audiat cântece pe versurile poetului național.
A fost, în ceea ce mă privește, o zi „Eminescu”, o zi a culturii în care s-a dovedit că poezia, literatura, arta, valoarea națională, trec dincolo de orice bariere, dezgheață sufletele noastre amorțite de atâta teamă și îngrijorare, de atâta restricție, de atâta virtual, care ne seacă de energie și de simțire. Am simțit setea și nevoia de autentic, de viață, de frumos prin glasurile copiilor care au recitat versuri sau au citit poezii, ori și-au exprimat dorința să realizeze proiecte referioare la viața și activitatea poetului. Mă bucur pentru această zi, felicitări elevilor și nouă, dascălilor, pentru că nu lăsăm povara vremii în care trăim să ne răpească lumina din noi!