Cu Dora Alina Romanescu

PE DRUMUL DORULUI ŞI AL DESTINULUI

Plecată încă din tinereţe să- şi împlinească rostul vieţii, tocmai la Marea cea Mare, Dora Alina Romanescu se află astăzi într-o etapă de plină afirmare creatoare. De Ţara Năsăudului o leagă un dor necuprins şi pune pe altarul cuvintelor gândurile şi trăirile sale, îşi întoarce ocheanul sufletului spre cele mai frumoase clipe petrecute aici, pe meleagurile lui Coşbuc şi Liviu Rebreanu , dovedindu-se o continuatoare a acestor corifei ai scrisului românesc.
Vine adesea acasă, iar când nu poate, călătoreşte pe drumul dorului cu ochii minţii şi poposeşte la casa părintească, şterge lacrimile celor dragi cu colţul năfrămii, îşi îmbrăţişează
prietenii şi cunoscuţii, poposeşte pe la vecini şi dă viaţă prin scrisul său evenimentelor care definesc acea veşnicie a satului. Drumul acesta nu ţine de măsurători, e unul al sufletului, al dragostei de oameni, din care se hrăneşte puterea sa creatoare. Prin această artă iubeşte cu nobleţe viaţa şi trăieşte prin ea cu intensitate.
După ce a scris ,, Dealul comorii’’, ,,Distanţe’’ şi apoi ,, Blestem’’, romane prin care face incursiuni în viaţa satului natal, purtând amprenta unor atente investigaţii în psihologia umană, Dora Alina Romanescu ne aduce în dar un volum de povestiri cu accente în universul rebrenian. Semnificative, în acest sens sunt scrierile intitulate : ,, Bade’’, ,,Salt ...în privată’’şi ,, Hoţul’’. Aceste povestiri sunt documente sufleteşti, sunt mărturii ale unei conştiinţe elevate şi luminoase, contopite cu lumea din care provine.
Titlul celei dintâi povestiri aminteşte de termenii de înrudire în limba română, temă abordată într-un important studiu de lingvistul părvean Vasile Scurtu, din comuna vecină, în care cuvântul ,, bade’’ sau ,,bădiţă’’ are sensul de frate mai mare, prin care, cel mai mic îşi exprimă sentimentul lui de respect : ,, Badeee... vin cu tine. Nu stau singură în casă. Mi-e frig....îs flămândă ! Băieţelul şi-a luat surioara în spate şi a străbătut cu greu curtea până la căsuţa babei Saveta, clătinându-se. Era slăbuţ şi doar cu puţin mai mare decât surioara lui’’.
Conţinutul povestirii este unul ancorat în realităţile contemporane, trist dar adevărat.. Familia lui Vasile şi Rafila din Rebra cunoaşte în prima etapă a existenţei sale o viaţă propsperă, are tot ce îi trebuie : casă, gospodărie şi patru copii, după care intră într-un dezechilibru. Amândoi părinţii cad victimă unui viciu în urma căruia se prăbuşesc din punct de vedere psihic şi moral. Îşi cheltuiesc banii de pe apartamentul vândut, pe băutură, îşi neglijează în mod grosolan pe cei doi copii mai mici şi ajung în gura satului ca doi oameni neisprăviţi.
Dramatismul povestirii este atins în momentul când , Vasile şi Rafila sunt de acord să-i ,,vândă’’ pe cei doi copii mai mici unei familii de francezi, venită în vizită la Rebra în cadrul acţiunii de înfrăţire cu localitatea Pringy. Adrian şi Crina în vârstă de 6 şi respectiv de 3 ani se bucură de dragostea celor doi părinţi adoptivi, chiar dacă aceştia divorţează la un moment dat, primesc o educaţie aleasă şi se împlinesc pe plan profesional, beneficiind de condiţii materiale deosebite. Clepsidra timpului îşi macină nisipul ,iar părinţii lor naturali continuă să-şi ducă viaţa sub imperiul viciului care le bântuie sufletul, fără să-şi facă vreun proces de conştiinţă.
Punctul culminant se petrece în momentul întâlnirii Crinei cu părinţii ei la Rebra, fiind cuprinsă şi ea în grupul celor care în repetate rânduri au făcut acest schimb de vizite. Dezamăgiţi de reacţia frumoasei domnişoare care nu cunoştea secretul povestei sale, rămâne stupefiată de starea morală în care îi găseşte : ,, ... duhoarea de alcool ce o emana respiraţia celor doi a făcut-o să se dea înapoi. Când femeia s-a repezit spre ea s-o îmbrăţişeze, fata s-a ferit cu repeziciune din calea ei....’’
Refuzul Crinei de a-şi recunoaşte părinţii biologici pentru faptele lor din tinereţe, constituie deznodământul acestei impresionante povestiri.
Lectura,, Hoţul’’este reprezentativă prin psihologia personajului, prin frământările Anei, tipul femeii de la ţară , care, asemeni Vitoriei Lipan, devine un adevărat detectiv pentru aflarea făptaşului. Într-o formă hazlie este construită povestirea,, Salt....în privată’’, purtând accente de umor ca în nemuritoarele,, Amintiri din copilărie’’. Stilul cald şi cuceritor, fraza antrenantă prin însăşi natura ei comunicativă, bogăţia regionalismelor,paralelismul planurilor epice, diversitatea peisagistică, respectul pentru tradiţiile culturale şi religioase, dar şi măiestria povestitoarei, sunt elemente care susţin coloana vertebrală a acestei opere. Deosebit de bine conturat este portretul dascălului din comună, Ştefan Rebrean..
Ciclul povestirilor continuă cu alte câteva titluri care ne conduc pe drumul destinelor din lumea oraşului, al vieţii agitate şi atât de bulversate din acest mediu. ,, Îngerul morţii’’ şi ,, Mesaj în eter’’fac parte din această arhitectură. Eroii săi coboară dintr-o realitate bine cunoscută, trăiesc experienţe de-o mare complexitate în care, pentru unii, iubirea naşte iubire, iar cei orbiţi de interese meschine o pun la stâlpul infamiei. De fapt , aceştia din urmă sfârşesc în chiplamentabil..
Paul din povestirea,, Îngerul morţii’’ şi Mihaela din ,, Mesaj în eter’’sunt personaje care îşi deschid sufletul spre o iubire statornică , însă destinul lor devine un joc al încercărilor. Dacă în primii ani de căsnicie totul le merge bine, încât nimeni nu-şi poate imagina că cineva sau ceva le-ar putea tulbura liniştea familială, furtuna vrajbei pune stăpnire pe sufletele lor. Locul iubirii este luat de minciună, neîncredere şi de cele mai multe ori de surprize neplăcute.
Ammândouă personajele speră ca partenerii lor de viaţă să revină la normal, dar totul este în zadar.
La polul opus al acestei categorii de personaje se află Eugen şi Rosalinda din povestirile amintite. Cel dintâi nesocoteşte cu brutalitate marea dragoste care i-o poartă soţia sa Mihaela , pentru care, viaţa alături de el a devenit un infern. Rozalinda este tipul femeii care în prima etapă se dăruieşte cu toată dragostea soţului şi familiei sale, după care se prăbuşeşte din punct de vedere moral, prin infidelitate, dezmăţ şi sfidare totală a bunului simţ.Anghel, amantul ei are mustrări de conştiinţă şi se sinucide. Aceeaşi soartă o împărtăşeşte şi Eugen. Doar Paul şi Mihaela îşi găsesc fiecare reazemul pe o nouă iubire, sinceră şi adevărată pentru a-şi continua drumul în viaţă.
Aparent izolate şi independente una de alta, având fiecare un sens separat, aceste povestiri se leagă între ele prin câteva elemente comune ce dau unitate şi coeziune lucrării. Dora Alina Romanescu este scriitoarea de mare vocaţie care pune probleme şi gândeşte asupra lor, este un talent consacrat în literatura română.

Comentarii

02/08/12 13:55
veronica osorheian

Domnule profesor Mircea Daroşi, mulţumiri pentru frumoasa prezentare. Doamnă Alina Dora Romanescu, urmăresc cu interes consemnările despre împlinirile frumoase pe care le împărtăşiţi cu noi, cei din ţinutul năsăudean care, prin voia lui Dumnezeu, trăim în alte zone româneşti. Primiţi-mă părtaşă la bucuriile pe care le trăiţi. În măsura în care se poate, sunt interesată de volumele dumneavoastră. Cum se pot procura? Sănătate multă şi împliniri după voia gândului. Cu preţuire, Veronica Oşorheian

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5