Părintele Vasile Beni: ”Cea mai importantă zi din viață este ziua de azi””, Ed. Nosa Nostra, 2022

Această  nouă apariție editorială a distinsului Părinte bistrițean se adaugă unui șir de alte apariții anterioare, care atestă o intensă și benefică activitate pastorală, desfășurată la amvon, în Biserica -zisă comun ,,la Coroana” din municipiul bistrițean- și în spațiul public.

        Este salutară o astfel de compartimentare acțională, fiindcă nu este drept ca un preot să fie mărginit de zidurile unei Biserici, așa cum încercau comuniștii să limiteze activitatea religioasă la un spațiu restrâns. Cuvântul scris dăinuiește mai mult decât noi, nu se stinge ca vorbele noastre, ci ne așteaptă să ne întâlnim cu el de câte ori sufletul are nevoie de apa cea vie ,,din care, dacă bea cineva, nu mai însetează”.

        Grațioasa plachetă de meditații și rugăciuni s-a bucurat de binecuvântarea Înaltpreasfințitului Andrei, Mitropolitul ținuturilor nordtransilvane, cel ce urmărește îndeaproape ceea ce se petrece în spațiul nostru religios.

        În locul obișnuitelor prefețe, avem o interesantă și folositoare confesiune a sponsorului acestei cărți, ca și a multor apariții dinainte, inginerul Alexandru Simionca, managerul  general al Companiei Îndemânarea, în care ni se relatează cu integrală franchețe cum s-a apropiat  familia domniei sale de Biserica preoților ,,Coroanei”, devenind fervent practicant, experiență ce poate fi utilă multora.

        Coperta executată de Editura Nosa Nostra are și ea o remarcabilă doză de originalitate, înfățișând o cruce formată din patru mâini care se solidarizează în ceea ce numim noi ,,a da noroc”, mâini multirasiale, ce pot fi o operă de artă aparte.

        Cele 40 de teme de meditație pe care ni le propune distinsul Părinte au o trăsătură mai aparte. Cugetarea domniei sale, care altădată era într-un prim-plan, de astă dată face loc celor mai frumoase exprimări din literatura română și universală, vizavi de tema pe care o propune. Astfel, fiecare  segment se bucură de o remarcabilă conciziune și aşezonat cu întâmplări, sentințe, experiențe de viață care ne conving prin exemplaritatea lor, autorii fiind mari personalități. Această abordare a părintelui Vasile Beni a fost posibilă, desigur, prin consultarea unui impresionant  număr de opere din varii domenii, ca și a multor biografii faimoase.

        Oricât de convingătoare ar fi elocința noastră, ea nu poate egala  decât în parte ceea ce spune o lume de somități ale cugetării și felicităm pe autor pentru acest  fel de a privi lucrurile și a le asocia la tematica prezentei lucrări.

        Există două paliere mari ale conținutului. Pe de o parte  aflăm chemarea de a ne alătura Bisericii lui HRISTOS Domnul,  iar celor care se află deja ca practicanți fervenți, li se dau sfaturi pentru a duce o viață plăcută lui Dumnezeu și semenilor. După ce autorul prezintă tema și expune câteva coordonate de bază, ilustrează preceptele personale cu vibrantul apel către tineri al preotului disident autentic, Gh. Calciu Dumitreasa:

        ,,Vino în Biserica lui HRISTOS! Ca să înveți inocența și puritatea, ce este blândețea și ce este iubirea. Vei afla care este rostul tău în lume, care este sensul existenței noastre. Spre stupoarea ta, vei afla că viața nu se sfârșește în moarte, ci în înviere. Vei avea o nădejde și nădejdea te va face tare, Vei avea o credință și credința te va mântui. Vei avea o dragoste și dragostea te va face nemuritor”.

        ,,Pe ușa unei Biserici sunt scrise cuvintele: ,,Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă”.

        Cele patruzeci de teme-titluri sunt și îndemnuri practice de obicei:

        ,,Cea mai puternică rugăciune este iubirea pentru aproapele nostru”;

         ,,Când sufletul ne doare, să ne apropiem de Dumnezeu”;

        ,,O persoană care își dedică viața altora este nemuritoare”;

        ,,Luminația reaprinde în sufletele noastre candela amintirilor”;

        ,,Schimbarea trebuie să pornească dinlăuntrul nostru”.

        Una din primele teme spune că ajutând pe cei în nevoie, adesea ne ajutăm pe noi înșine. Ilustrarea se face cu  un băiețel care s-a rătăcit de tatăl său și s-a văzut prins în noroaie, iar un fermier scoțian l-a văzut, i-a fost milă de el, l-a scos, l-a spălat  și i l-a dat părintelui său, ce-l căuta. Drept mulțumire, nobilul a luat pe băiatul fermierului și i-a dat o educație înaltă. El e cel care avea să fie descoperitorul penicilinei, Alexander Flemming. Băiatul salvat din noroaie avea să se îmbolnăvească grav când va fi mare, dar penicilina lui Flemming l-a salvat. Și el va fi celebru în lume -Winston Churchil.

        Anecdotica exemplară e plăcută tinerilor, fiindcă mai ușor e să înveți din ce au experimentat alții, decât să treci tu însuți prin grele și primejdioase încercări. Tentația de a fi puternic, de a avea faimă, bogăție, dovedește slăbiciunea noastră pentru lucruri care se câștigă greu și se pierd ușor. Lor le-a selectat autorul un sfat al poetului Grigore Vieru (ca un alt Neagoe Basarab înțelept), pentru Călin, fiul său:

        ,,Prea sus nu te ridica, fiindcă te vor spânzura; prea  jos nu te apleca; te vor călca în picioare”.

        Iubitorii de înțelepciune vor găsi mereu fie sfatul Părintelui autor, fie altele minunate, așa cum face în consilierile frumoase și prețioase date mirilor. Întâi sunt ordonate sfaturi ale autorului cărții, axate pe respectul și fidelitatea ce și-o datorează (,,Nu vorbi nechibzuit cu soția ta...”). Bărbații trebuie să știe că în spatele succesului oamenilor mari se află de obicei o femeie înțeleaptă: Aspazia pentru Pericle,  Clementine pentru Winston Churchill, Fanny pentru Rebreanu, Sonia pentru Tolstoi etc.

        Un citat exemplar pentru nevoia de a fi loiali unii altora este acela din Sfânta Scriptură, Cartea lui Rut:

        ,,Încotro vei merge tu, voi merge și eu. Unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine, decât moartea”.

       Fiecare pagină și fiecare rând sunt  o adevărată hrană sufletească utilă și pentru cultura generală a fiecăruia. Eu însumi o voi păstra cât mai aproape, pentru florilegiul de sfaturi și cugetări una mai frumoasă decât cealaltă.

        Vorbind despre aducerea-aminte a celor plecați ai noștri, ne putem schimba optica, depășind uitarea și prețuind amintirea celor ce ne-au fost aproape. ,,Nu-s morți-zice Coșbuc-/ Sunt numai duși.”, iar Sf. Ioan Hrisostomul ne sfătuiește:

           ,,Du-te în cimitir! Cimitirul este facultatea facultăților și Universitatea Universităților”.

        Mitropolitul de pioasă amintire, Bartolomeu Anania, pe care părintele Vasile îl numește cu evlavie, ca ,,bătrânul oștean”, scria meditativ: ,,Moartea este singura noastră certitudine”.

        Aș vrea ca prezenta lucrare să se afle pe masa de studiu a fiecărui credincios, fiind o busolă pentru călătoria noastră printre meandrele vieți.

        Felicităm călduros pe Părintele autor, cel ce dovedește atât de multă râvnă  în slujirea duhovnicească pe multiple planuri. Bunul Dumnezeu, Împăratul veacurilor și al istoriei, să vă dăruiască sănătate și tinerească putere, părinte Vasile Beni, domniei voastre și celorlalți preoți de la altar întru slujire, spre a lupta ,,lupta cea bună, cu timp și fără de timp”, spre a noastră mântuire în această lume de încercări.

 

Comentarii

25/11/22 14:40
Rus Augustin

STIMATE DOMNULE PROFESOR V. GĂUREAN
Am și eu cartea preotului Vasile Beni, am citit-o și mă pregăteam să scriu ceva despre ea. Mi-ați luat-o înainte și bine ați făcut, deoarece sunteți unul care scrieți mult mai bine decât mine.
Citind cartea am apreciat în mod deosebit calitatea mesajului rezultat din exemplele biblice dar și din întâmplări petrecute de-a lungul istoriei, întărindu-mi convingerea că oricâte generații vor urma după noi, o să aibă ce învățămite să găseacă în relligie.
Așez cartea distinsului preot Vasile Beni la căpătâi deoarece găsesc în ea îndemn la credință, la slavă și la fapte bune.

25/11/22 22:30
prof. V

Fiecare floare din lume are frumusețea proprie și este jenant a le clasifica, fiecare încercând a da lumii ceva din mireasma proprie, ca și noi, oamenii. Nu suntem în întrecere socialistă. Dv. sunteși un om cult prin însăși catedra ce ați avut-o și o onorați prin cunoștințele ce le valorificați în scris, deși sunt destui prof. de istorie. Ne luăm și noi după cele spuse de Caragiale:,,Cine știe scrie e scriitor, cine nu, critic literar”.Oricum, mulțumesc pt. feedback.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5