Olimpiu Nuşfelean: Pentru mine, Răsunetul însemnă o parte însemnată a activităţii mele publicistice

Aflând că Răsunetul a ajuns la numărul 7000, descopăr încă o dată cât de firesc, cât de pe neaşteptate – cu inerente frământări – se scrie istoria. Naşterea ziarului are şi ea o istorie aparte, ceţoasă, controversată, dar şi temerară. S-ar putea scrie un roman, poate mai multe, şi fiecare autor ar avea viziunea lui. Cert este că o mână de oameni au avut puterea să pună umărul la edificarea unei publicaţii noi, trecând de la Ecoul la Ecoul nou şi apoi la Răsunetul. Redactorii noii publicaţi aduceau cu ei dorinţa de schimbare – ca şi, din păcate, unele tare publicistice -, dar mai ales strădania de a impune un suflu nou presei bistriţene. Se integrau în tendinţa generală a presei momentului.
Înainte de a fi o instituţie, un ziar este o echipă de redacţie. Echipa Răsunetului a dovedit o mare putere de înnoire, de integrare a unor redactori tineri, care apoi au dat singuri măsura ziarului, de servire a profesionalismului. Ca instituţie de presă, Răsunetul serveşte informaţia zilnică, îşi respectă colaboratorii şi îşi iubeşte cititorii. Munca de ziarist nu este uşoară. Prin practica publicistică, Răsunetul îşi onorează titlul de cea mai veche instituţie de presă, „vechimea” însemnând experienţă şi profesionalism, ambiţia de a merge mai departe cu fruntea sus. Echipa de azi, foarte restrânsă în raport cu solicitările, este tânără, harnică, profesionistă.
Pentru mine, Răsunetul însemnă o parte însemnată a activităţii sau experienţei mele publicistice. Aici am colaborat, de la vechiul Ecou, cu poezie sau articole. Aici mi-am făcut mâna de ziarist, convins că, indiferent de dimensiunea publicaţiei, cititorul paginilor acesteia este unul care merită respect şi profesionalism maxime. Cititorul unui ziar naţional nu este mai important decât cititorul unui ziar „local”. Am fost şi redactor o vreme, la secţia social-cetăţeneşti şi apoi culturală. Activitatea de la ziar mi-a permis să străbat tot judeţul, să cunosc – şi să prezint pe cât îmi stătea în putinţă – problemele oamenilor de aici. A fost o activitate interesantă pentru un prozator. Şi apoi din nou colaborator cu versuri şi cu articole, mai ales de opinie pe temele prezentului.
Vorbind de ziar, ar trebui să spun şi că l-aş dori uneori mai incisiv (în sens publicistic), poate mai divers în sensul speciilor publicistice, sau să observ că alteori prea multe pagini sunt dedicate politicienilor care vorbesc în gol... Nu spun că trebuie neglijate faptele care merită să fie ilustrate... Ţin însă să le amintesc ziariştilor de la Răsunetul că nu trebuie să uite niciodată că ziarul lor are un titlu inspirat de numele Imnului Naţional. Este o provocare, o justificare a demersului publicistic şi mai ales o datorie de a fi în prima linie a presei! Fie aceasta şi locală. Fie ca Răsunetul să numere cât mai multe ediţii şi sferturi de veac!

Olimpiu Nuşfelean
Scriitor, director „Mişcarea Literară”

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5