Octavian Ruleanu – un tezaur de suflet românesc

În luna septembrie 2010 aniversăm centenarul naşterii profesorului năsăudean Octavian Ruleanu, un dascăl cu o activitate culturală şi publicistică în folosul societăţii, care a îndrăgit limba română încă din fragedă copilărie.

Ca profesor la Liceul „George Coşbuc”, ne vorbea mereu cu ochii luminaţi despre ţinutul grăniceresc năsăudean, ne vorbea despre familia rulenilor, despre copilărie, despre părinţi, despre locurile natale.

Pe bună dreptate îl numeam „Un tezaur de suflet românesc”. Venea în clasă cu geanta plină de cărţi, ca materiale în completarea lecţiei, citindu-ne diferite paragrafe, îndemnuri, vorbe înţelepte. Noi îl ascultam cu mare admiraţie.

Era un dascăl extraordinar de comunicativ, de parcă ne ştia de când lumea, era legat de noi prin zeci de fire tainice, sub imperiul miraculos al dragostei faţă de elevi.

Vorbea la superlativ despre părinţii săi, fiind în stare să-i caute pretutindeni, chiar dacă ar fi fost nevoit să-i caute în lumea largă la bine şi la greu, la necaz şi bucurie.

Se mândrea cu obârşia sa de năsăudean, care nu este doar o sintagmă folclorică ci o realitate. Avea un respect deosebit faţă de steagul românesc, cât şi faţă de steagul grăniceresc pe care mereu ni-l aducea în prim plan.

Pentru profesorul Ruleanu, Năsăudul a fost o ţară de vis şi de poezie, unde şi-a petrecut o viaţă dulce şi frumoasă, ca limba lui Eminescu, că de fapt locuia pe strada Veronica Micle, poate în vecinătate cu familia lui Ştefan Voitec, dar s-a reîntors în Năsăudului său drag pentru a fi alături de neamuri şi pentru a scrie despre oraşul natal de odinioară, ca centru al culturii româneşti.

Prof. Ruleanu niciodată nu a ocolit izvoarele, făcând lucruri utile pentru destinul limbii române şi sufletul românesc. Mărturie stau scrierile sale în diferite reviste de specialitate, prin care îşi dovedeşte calităţile sale de cercetător pe linie lingvistică, făcând ca limba română să treacă graniţele ţării ca un curcubeu strălucitor arcuit simbolic în toate regiunile locuite de români.

Octavian Ruleanu este o sinteză admirabilă a unui iscusit profet, încărcat de o sevă lirică, vie şi clocotitoare, un iubitor al poeziei, neamului, visului şi sublimului.

A fost omul în continuă mişcare, permanent fără astâmpăr, având mereu pe faţă expresia unei încordări fundamentale ale modernismului în predarea limbii române în şcoala năsăudeană şi a impactului profund cu istoria locală

Prof. Ruleanu a fost un slujitor consecvent al limbii române de mare excepţie şi un patriot desăvârşit ce a adus un univers aparte în liceul grăniceresc năsăudean.

Citind cu interes scrierile sale din presa locală şi centrală descoperim un jurnalist de mare valoare, un suflet nobil şi înţelept ce a fost însoţit la tot pasul de lumina adevărului. Toate sunt născute din suferinţă, disperare, iubire şi credinţă. Suflet nobil şi înţelept, lecţia pentru el era ceva sfânt, cu gust de miere al spiritualităţii româneşti.

Noi, elevii, am descoperit, prin orele de literatură, un eros divin al limbii, propriu numai profesorilor cu mare har.

Îmi amintesc cu adâncă emoţie de cuvintele frumoase rostite la catafalc de scriitorul Teodor Tanca, care spunea: „Profesorul Ruleanu a rămas un model de omenie şi profesionalism. Tuturor ne va stârni în memorie chipul său, care răspândea în juru-i bunătate, optimism şi bucuria de a trăi, fapt pentru care propun Consiliului Local ca una dintre străzile oraşului Năsăud să-i poarte numele”.

Nu ştiu dacă propunerea a prins viaţă, dar în orice caz, profesorul Ruleanu, omul mereu cu zâmbetul pe buze, era aşteptat cu drag de elevi, iar materialele publicate constituie lucrări de referinţă în domeniu.

E lăudabilă iniţiativa cărturarilor năsăudeni, a foştilor elevi şi colegi de catedră de a aduna, într-un volum, toate materialele publicate, împlinindu-i astfel dorinţa de a oferi celor interesaţi o lucrare extrem de cuprinzătoare.

Prin tot ceea ce a reuşit să înfăptuiască în plan profesional, cultural şi obştesc de-a lungul carierei sale, prof. Octavian Ruleanu şi-a înscris definitiv numele în rândul marilor slujitori ai limbii române.