Ocazie istorică pentru salvarea de la dispariţie a raselor de porci Bazna şi Mangaliţa

Recent lansatul program pentru înmulţirea şi creşterea porcilor din rasele locale Bazna şi Mangaliţa iniţiat de M.A.D.R. - dacă va fi aplicat corect şi cu un nivel al subvenţiei mai ridicat -  ar putea fi, pe de o parte, o excelentă posibilitate de extindere a ofertei de carne sănătoasă obţinută prin practicarea unei zootehnii prin excelenţă ecologice, şi totodată un colac de salvare de la dispariţie a raselor Bazna (în principal) şi respectiv Mangaliţa (ceva mai greu şi cu efort financiar mai mare).

                    Faptul că încă din fragedă copilărie, mai întâi în mica gospodărie a bunicilor şi părinţilor mei, iar mai apoi în mica mea exploataţie agricolă am crescut şi îngrăşat aproape în fiecare an porci de Bazna şi/sau metişi dintre Bazna şi rasele Duroc, New Hampshire, Wessex ori Marele Alb, iar în anumiţi ani şi porci Mangaliţa, mă determină să scriu o serie de articole în care să arăt îmbinând propria mea experienţă cu date din literatură de specialitate, atât calităţile-(punctele tari), cât şi defectele (punctele slabe) ale celor două rase.

                       Scriu acest material în special pentru tinerii potenţiali fermieri crescători de animale care în ultimele trei decenii n-au învăţat prin şcolile de profil decât despre Landrace, Marele Alb, Chester Withe, Pietrain, P.I.C., şi alte creaţii ale zootehniei moderne cu-n potenţial genetic foarte ridicat în condiţii de zootehnie industrială, dar care se adaptează mai greu ori aproape de loc (rasa Landrace) creşterii şi mai ales furajării din agricultură ecologică.

Despre   Porcul de Bazna -  Descris într-un mod mai puţin convenţional şi mai puţin  rigid decât în tratatele de zootehnie

               Până prin anii 1995-2000, era foarte cunoscut în judeţul Bistriţa-Năsăud datorită culorii lui caracteristice negru cu-n brâu alb, de lăţime variabilă peste picioarele din faţă, spete şi piept. Crescătorii de pe Valea Someşului superior numeau această culoare caracteristică PRIAN –porc prian - iar cei de prin zonele Budeşti – Sânmihai - Lechinţa , KESEU—porc Keseu.

Telegrafic, înainte de a descrie mai pe larg rasa, arăt că la un potenţial genetic pentru producţia de carne  cu 15 - 25%, mai mic decât al raselor albe de carne, Bazna este porcul care MĂNÂNCĂ ABSOLUT ORICE, de la balega de cal – am văzut cu ochii mei - în Parva, în Valea Mare şi-n Munţii Apuseni, urmând otava mai ales de trifoliene, iarba de orice fel, cartofi, sfeclă, mere, jir şi ghindă, borhot de distilerie etc., şi până la găini moarte, cum am văzut de asemenea cu propriii mei ochi în fosta fermă de la Floreşti a Fostei I.Av.S  Cluj, înainte de anii 1990 când şef de fermă era Ing. Sălcudeanu Mihai (tatăl). Bineînţeles că-n Parva şi Munţii Apuseni porcii Bazna ajungeau la 100-120 kg în viu de-abia pe la un an şi jumătate, pe când la Floreşti la 8-10 luni depăşeau binişor suta de kilograme datorită hranei foarte bogate în proteină animală.

              Cea de-a doua calitate de excepţie a porcului de Bazna este adaptabilitatea la creşterea în aer liber, pe păşune, în ciurda de porci ca-n zona Budeşti– Sânmihai – Lechinţa sau în padocuri, ocoale împrejmuite de regulă în spatele şurii ori grajdului (aşa-numitele porcării)-cum se mai practică sporadic în zona montană. Ajungând în acest punct al expunerii mele, îmi aduc cu plăcere aminte de explicaţia sui generis pe care, copil fiind, am primit-o de la regretatul medic veterinar Achim Mihai de la C.S.V. Viişoara care, atunci când l-am întrebat de ce preferă să crească porci de Bazna şi nu Landrace, mi-a răspuns (citez din memorie): “Pentru că scroafele Bazna pot făta din martie şi până-n octombrie afară în padoc sub un simplu şopron cu acoperiş pe patru stâlpi şi le furajezi cu ce poţi, pe când la purceii de rasă Landrace le trebuie căldura şi lapte praf ca şi la copiii nou născuţi din secţia de neonatologie a maternităţilor umane. De la o scroafă Bazna care-ţi fată 8-9 purcei afară în padoc în lună martie, vei înţărca sigur 7-8 poate chiar 9, dar de la o scroafă Landrace, în aceleaşi condiţii, ai mari şanse să nu înţarci niciunul”.

Din lipsă de spaţiu întrerup aici acest prim episod despre Porcul de Bazna, promiţându-le cititorilor fideli ai ziarului că-n numerele viitoare -funcţie de spaţiul disponibil - voi reveni cu modul de formare, descrierea fenotipică, a parametrilor de reproducţie şi-a performanţelor productive ale celor două rase locale de porci Bazna şi Mangaliţa. Scriu în mod absolut gratuit şi dezinteresat, în special pentru tinerii care au posibilitatea să crească animale, cu oarecare mâhnire în suflet pentru că, profesional, şi-n cazul meu se-mplinesc din păcate, cele scrise în Balie la: I, Samuel VIII,4: „Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns/  Şi au venit la Samuel la Rama./ Ei i-au zis:” Iată şi tu eşti de-acum bătrân/ Şi copiii tăi nu călca pe urmele tale”.

Rog toţi cititorii ziarului să primească din partea mea asigurarea celei mai distinse consideraţii.

      Ing. zootehnist şi jurist Andron Traian Ioan