O familie năsăudeană sub trei terori

Cartea profesorului Romulus Berceni intitulată ,, O familie sub trei terori’’, apărută în Editura ,,Charmides’, Bistriţa , 2012 se înscrie în rândul lucrărilor care vin să conteste acele voci ce mai acreditează ideea inexistenţei genocidului din cel de-al doilea război mondial. Ea se remarcă şi prin faptul că pune în valoare mărturiile celor care se mai află în viaţă şi au trecut prin Holocaust, numai pentru simplul motiv că s-au născut evrei. Este un gen de scriere care aduce un nou mod de aflarea adevărului istoric : mărturisirile supravieţuitorilor. Ei, martorii celor mai triste şi dureroase evenimente pot să infirme discursul oficial şi să spună : ,, Lucrurile nu s-au întâmplat chiar aşa cum se scrie, vă spunem noi, că am fost acolo’’.
Conţinutul istoric al cărţii, bine argumentat şi pus într-o structură accesibilă pentru oricare cititor, are la bază mărturisirile celor două personaje : Valentin Aurel (Isac ) şi Hiler din Năsăud. Întreaga familie, alcătuită din mama, tata, bunica şi patru copii, a trecut prin cele trei terori ale istoriei : nazistă, horthystă şi stalinistă. Lucrarea se numără printre puţinele de acest gen care abordează o asemenea temă atât de sensibilă despre soarta evreilor din judeţul Bistriţa-Năsăud şi atrocităţile săvârşite de ocupanţii străini.
Personajele principale sunt de fapt şi naratorii tuturor întâmplărilor din viaţa lor şi a familiei din care fac parte. Autorul intervine cu informaţii istorice legate de evenimentele vremii. Călătoria forţată prin infernul celor trei imperii a început la 3 mai 1944 şi s-a încheiat spre sfârşitul anului 1945 , perioadă în care au străbătut teritorii necunoscute, au avut parte de tratamente inumane, au suportat foamea şi setea, frigul şi bătăile fără milă, au fost supuşi la munci istovitoare şi au fost nevoiţi să vadă lucruri îngrozitoare pe care nu şi le puteau închipui că cineva le-ar face împotriva semenilor săi. Şi toate acestea în numele unei credinţe şi a unei concepţii de tip animist despre lume prin care se dorea exterminarea unui popor nevinovat. Era Răul de geniu născut într-o minte bolnavă care a umbrit întreaga istorie.
Înzestrat cu harul povestirii, Walter (Valentin Aurel ) reia din memorie tot drumul parcurs, toate suferinţele pe care le-a îndurat şi le-a văzut, reface itinerarul lagărelor de concentrare prin care a trecut : Bistriţa, Auschwitz, Birkenau şi Mauthausen .Acasă s-au întors doar fraţii Valentin şi Reghina. Ei au rezistat în acest ,, marş al morţii’’pentru că soarta i-a ocrotit. Ceilalţi au căzut pradă exterminărilor naziste.Este greu de cuprins în câteva cuvinte tot ceea ce au simţit ei în aceste încercări supraomeneşti. Mereu i-au însoţit cuvintele dintr-o expresie atât de cunoscută : ,, Nu-i da Doamne, omului cât poate duce !’’
În acelaşi mod îşi prezintă drumul ,,golgotei’’, Hiler, cel de-al doilea băiat al lui Walter, care fusese concentrat în armată cu puţină vreme înainte de plecarea familiei sale spre infern. Teroarea stalinistă i-a provocat mari suferinţe în lagărele de muncă forţată din Polonia, Ucraina, Belarus, Minsk şi altele , care l-au epuizat fizic şi psihic, purtând sechelele acestor încercări tot restul vieţii.
Autorul cărţii, Romulus Berceni dovedeşte iscusinţă în folosirea elementelor de stilistică. Construieşte cu uşurinţă o frază cursivă, antrenantă şi convingătoare în care verbul pune pe soclul durerii imaginile îngrozitoare prin care a trecut această familie. Intervine acolo unde este necesar cu ajutorul mijloacelor sale artistice, dar respectă realitatea faptelor. Relatarea lor o face la persoana întâi singular, ceea ce dă impresia că în faţa cititorului se află cele două personaje care folosesc un limbaj autentic cu valenţe de oralitate.
Cartea ,, O familie sub trei terori’’este nu numai o evocare literară, ci şi un document istoric prin care aduce un omagiu celor care au trecut prin aceste suferinţe şi trage un semnal de alarmă ca asemenea tragedii să nu se mai întâmple niciodată în istoria omenirii.