„Nu te teme! Eu sunt cel dintâi şi Cel de pe urmă şi Cel Care este veşnic viu”

Astfel vorbeşte Stăpânul HRISTOS către uncenicul lui iubit, Ioan, în acea vedenie pe ccare a avut-o pe când era exilat în insula Patmos. Astăzi vedem că aceste cuvinte sunt adresate nu doar ucenicului ci cu toată dragostea tuturor creştinilor. De ce lucru să nu se teamă vajnicul Apostol, ajuns acum la ani târzii? Să nu se teamă de prigoana ce are săvină asupra Bisericii din partea păgânilor idolatri.. Nu te teme de torţionarii care-mi schinguiesc ucenicii din toate părţile. Nu te teme de împăraţii care se ridică şi-i prigonesc şi ucid pe creştini. Nu te teme de cei puternici şi sângeroşi ai acestei lumi, care batjocoresc şi râd de moartea Mea şi de smerenia Mea. Nu te teme de mulţimea demonior care îi orbesc pe oameni cu patimi, aşa încât să nu poată vedea adevărul pe care l-am adus lumii. Nu te teme de nimic!

Dar cum să nu ne temem Doamne? Cum oare să nu ne temem când vedem nelegiuirea înarmată până-n dinţi împotrtiva noastră, care suntem puţini şi mici şi neîmarmaţi?- zicem noi.

-Nu te teme, căci Eu sunt Cel dintâi şi cel de pe urmă. Eu sunt Alfa şi Omega. Nu te teme, căci mulţimea demonilor nu este decât un vârtj de frunze moarte. Eu sunt înainte de Timp şi după Timp, înainte de începutul a toate şi după sfârşitul a toate câte sunt zidite. Eu sunt cel care am pus hotar în Timp şi fiinţă tuturor câte sunt şi dincolo de acest hotar ele nu se pot întinde.. Nu te teme, căci Eu, Cel răstignit, iată, sunt viu. Nu te teme nici de moarte, căci Eu sunt dinainte de moarte şi după moarte. Moartea este sluga mea, căreia îi îngăduiesc să mă slujească în lume. Eu în mâna slugii mele M-am dat trei zile, apoi i-am poruncit să se depărteze şi iată, acum Eu sunt viu în vecii vecilor. Eu sunt Stăpânul morţii şi al vieţii. Eu sunt Stăpânul Timpului şi al veşniciei.. Iar Tu, împreună cu Mine veşnic vei fi. Toţi cei care îmi rămân credincioşi nu se tem, vii vor fi şi vor trăi alături de Mine în veac. Nu te teme! Eu sunt Alfa şi Omega (Apocalipsa.1.8).

O, Stăpâne veşnic şi nemuritor! Fă ca aceste cuvinte ale tale să trăiască şi să lumineze mereu inimile noastre, ale credincioşilor tăi, totdeauna când este prigonită Sfântă Biserica Ta. Întăreşte-ne cu Dreapta puterii Tale ca nicicând să nu ne temem.

, Căci Ţie ţi se cuvine slava, cinstea şi binecuvântarea acum şi în Ziua cea fără de înserare a Eternităţii.

(adaptare după Nicolae Velimirovici- apostolul Serbei-, „Proloagele”)