Năsăudeanul Paramon Maftei cântă în corul îngerilor

Cel mai mic dintre cei 3 copii din familia năsăudeană Ioan şi Ana Maftei, de şase săptămâni s-a gândit să facă pe complezantul, plecând primul spre împărăţia cerească, poate că de el a fost mai mare nevoie, fiind un loc vacant în corul îngerilor, unde s-a transferat.

Primele lui amintiri sunt legate de Năsăudul lui drag, de strada George Coşbuc şi Uliţa din Dos, pe unde se plimba cu prietenii şi colegii de joacă, de unde îl lua şi pe Dumitru Vertic, spre a încinge un joc cu mingea de fotbal pe stadion.

Poate, Paramon a plecat din sânul familiei la invitaţia altor muzicologi năsăudeni, Tudor Jarda şi Mitruţ Vertic, spre a fi împreună în acordurile armonioase în care au crescut.

De acolo, din Cer, va răspunde printr-o scânteiere de mulţumire concitadinilor săi năsăudeni, care i-au fost atât de dragi şi se mândrea printre colegii de operă cu obârşia lui de năsăudean.

Respectul pentru năsăudeni nu l-au dezminţit deoarece plecarea lui a creat un gol în urbea de pe Someş, un doliu general provocat de sunetele prelungi ale clopotelor din Catedrala Sf. Nicolae, dovadă a respectului pe care năsăudenii i-l poartă unui om credincios, cu un talent artistic deosebit.

Desigur, a avut mereu în minte jocurile copilăriei la Năsăud, care nu-l lăsau indiferent. Vara era la scăldat în apa limpede a Someşului, iar iarna era întotdeauna printre primii la săniuş, luând parte la adevărata bătălie cu bulgări de zăpadă, laolaltă cu băieţii de pe strada sa.

Încă din anii tinereţii se desprinde de prietenii din Năsăud, studiind canto la Bucureşti în clasa condusă de prof. Dinu Bădescu, iar începând din ziua debutului artistic – 30 aprilie 1965, slujeşte fără întrerupere Opera Română din Cluj, timp de 44 de ani.

Încă de atunci a început să-şi făurească un vis – acela de a sluji cultura.

Şi-a cucerit pe acest pământ admiraţia publicului meloman clujean interpretând peste 30 de roluri din ce în ce mai pretenţioase , ca de exemplu: Ducele de Mantua din opera Rigoletto de Giuseppe Verdi, cât şi roluri verdiene: Riccardo din opera Bal Mascat; Manrico din opera Trubadurul; Don Carlos din opera cu acelaşi nume; Radames în Aida; Alfredo în Travieta sau din creaţia lui Giacomo Puccini, interpretând: Pinkerton din Madama Butterfly, Rodolpho din Boema, Mario Cavaradossi în Tosca, Luigi în opera Mantaua, Johnson în Fata din West.

Acestora li se adaugă Don Jose în opera Carmen de Bizet, Ionel în opera Horia de Nicolae Bretan sau Costin în opera Pădurea Vulturilor de Tudor Jarda.

În operete a interpretat rolurile: Gabriel von Eistein din Liliacul de J. Strauss (fiul) sau Iancu în creaţia românească Ana Lugojana de Filaret Barbu.

Distinsul artist năsăudean s-a remarcat şi peste hotare în: Germania, Italia, Grecia, Turcia, Rusia, Ucraina, Cehoslovacia, Bulgaria.

Marele dispărut a fost distins cu Diploma de Onoare – 75 de ani de la înfiinţarea Operei Române din Cluj-Napoca, membru de Onoare al Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca şi prestigiosul trofeu – Lya Hubic.

Prefectura şi Consiliul Judeţean Cluj i-a conferit, în 2003, Diploma de excelenţă în cadrul Festivalului „Oameni de aur ai Operei”.

Sunt sigur că şi Năsăudului o să-l facă pe Paramon nemuritor făcând ceva în memoria lui – o placă comemorativă sau titlul de Cetăţean de Onoare – ca un geniu al operei, ce reuneşte maturitatea experienţei şi o originalitate de temeritate.

În veci pomenirea lui!