Mireasma funcţiei de Primar al Bistriţei –atracţie irezistibilă

  În decembrie ’89 mi-am proclamat libertatea personală, în sensul că nu voi face parte din niciun partid sau formă de asociere care să mă poată obliga la ceva, slujind doar Adevărului. Nu agreez niciun partid. De altfel, cred că partidele, sursa majoră a corupţiei în toate democraţiile, ar trebui desfiinţate şi societatea să se administreze după aşa-numitul model al Republicii Georgia (din Caucaz)unde s-a disociat administraţia de politică. Spun acestea spre a exclude orice idee de partizanat politic

                                       x         x

     Postura de Primar într-un oraş capitală de judeţ de munte cum e  Bistriţa îşi are şi farmecul şi tentaţia, cum e şi firesc. Nici aşa mare urbea ca un Cluj sau Braşov încât să nu-i ştii capetele, dar nici mic cât o Lechinţă ori Sângiorz, unde să nu-ţi poţi desfăşura complet capacităţile de bun gospodar. Deşi judeţ relativ mic, i se acordă importanţă mare, de-ar fi să vedem desele vizite ale celor de la centru.

  Nu-i de mirare că avem pregătiţi numeroşi pretendenţi la startul spre  „number one” al oraşului nostru.

   Să punem însă o întrebare plină de cutezanţă (sau chiar o „grilă”): cum poate ajunge cineva Primar al unui oraş de-o pildă? Prin ce „furci caudine” trebuie să treacă? (La comune e altfel!) Poate fi oricine edil-prim? Astfel, vom aprecia şi şansele celor ce vin harnici la startul electoral, putând formula un pronostic.

   Întâi, să realizăm că este o deosebire majoră între alegerile  zise locale şi cele parlamentare. În primele -recte cele din 5 iunie- contează mai mult persoana decât „tribul politic”căruia-i aparţine candidatul (de la adj. latin. substantivizat: „candidus,-a,-um”, adică inocenţă, candoare, puritate. La noi, se vede a nu fi  valabil. Chiar dacă eşti delapidator, hoţ, client harnic de tribunale, hai Vanghelie la start!)

    Un criteriu nu uşor de îndeplinit, major chiar, este acela de a fi o persoană cunoscută sau să ajungi la performanţa de a fi cunoscut de votanţi. Şi cum? Evident că cel care deja îndeplineşte funcţia publică râvnită este cel cu şansa cunoaşterii maxime, chiar de către elevii cu drept de vot. Simpla participare –de ex.- a Primarului Ovidiu Teodor Creţu la evenimentele din urbe îl propulsează mereu în linia întâi a cunoaşterii electoratului, fără efort vizibil. Şi pentru domnia sa vorbesc faptele,  realizările vizibile cu ochiul liber: blocurile sărbătoresc renovate, străzile, Parcul, Bisericile ajutate, cultura urbei, spaţiile de joacă, parcările... Greu este să opui faptelor vorbele, căci cuvântul se stinge după un pic de scânteiere, iar faptele dăinuie puternic, cu puterea tăcerii şi virtuţii.

    Avanatajaţi (dar nu decisiv) sunt cei care au fost într-o funcţie publică identică, recte dl. Vasile Moldovan, ex-primar; ex-viceprimarul Ioan Georgiu, consilieri ca dl. Alin Seserman, deşi vremea şi uitarea omenească macină mereu memoria. (Mai zilele trecute-l întâlneam harnic prin Piaţa Decebal, pe dl. Vasile Moldovan, vorbind şi ascultând oamenii.)

    Pentru candidaţii cunoscuţi mai mult în mediile politice, culturale, şansele scad dramatic. Calea succesului ar fi.... dacă urmează (sau sunt capabili intelectual să urmeze) modelul american al lui Donald Trump, un necunoscut şi el, deşi milardar, dar care prin idei necomune, şocante, trăznite, s-a impus în prim-planul atenţiei electoratului din State.

   Alte criterii şi cu putere universală sunt onestitatea, neimplicarea în scandaluri, charisma proprie, neamurile, norocul...”mersul norilor şi al păsărilor”(ca glumă). Merită deci să aruncăm o repede privire asupra celor care deja s-au prezentat la start şi astfel să vedem şansele prin „grila” de mai sus...(N-o declar infailibilă, Doamne fereşte, ci utilă şi perfectibilă.)

    Întâi  să privim la  Primarul în funcţie, Ovidiu Teodor Creţu, susţinut de PSD. E dintre puţinii candidaţi despre care am putea spune că  nu partidul îi este nici chiar azi, de mare ajutor, ci că partidul s-a servit mulţi ani de performanţa domnei sale de a fi ales primar la Bistriţa pe listele PSD, partidul însuşi înfrunzind pe aceste meleaguri ulterior.

   În fine, PNL-ul bistriţean şi-a retras candidatura unui actor (talentat foarte -zice-se), adus de departe, dl Adrian Titieni, cu origini bistriţene, spre a trimite „la încălzire” pe copreşedintele formaţiunii, dl. Stelian Dolha.  De mirare este că atâţia oameni din conducerea penel-istă bistriţeană nu şi-au dat seama dintru început, că nu de un actor este nevoie la Bistriţa sau de un alt „straniero” de problemele noastre,  ci de un Primar care să cunoască oamenii şi ofurile oraşului. La ce bun  un edil care vine din când în când, între două roluri de scenă sau o filmare? Destul ne-au fericit cu prof. univ. Sbârciu, care -după ce a fost ales  senator- nu s-a mai interesat de troglodiţii de la Bistriţa care au trimis în Parlament o „umbră” de reprezentare. Păcat de tuşul ştampilelor! Aşa păcăleli nu vor mai ţine însă la Bistriţa!

   Un loc aparte pare să-l aibă dl. Vasile Moldovan, fost Primar de Bistriţa şi pe care ALDE l-a convins să iasă din letargia pensiei la „răzbelul” electoral. Şi  aici, omul e mai mare decât „căciula” partidului  (prea tânăr) din spatele domniei sale.

  În rest, contabilizăm candidaţii mai mici în şanse, precum partidele lor ce stau în fundal: ex-viceprimarul Ioan Georgiu pentru partidul dlui Geoană (PSRO), Alin Seserman (autoexilat de la liberali) pentru M-10, partidul doamnei Macovei, Ionuţ Simionca din partea PMP (va veni la oficializarea candidaturii însuşi Traian Băsescu-etete!). Are şi UDMR-ul candidat propriu, dar aşa, spre a şti „again and again”, câţi votanţi are în total...

 Cel mai recent sondaj, comandat de ALDE, spune că la primul tur, rezultatele ar fi  astfel: Ovidiu Teodor Creţu ar obţine 32,7%, Vasile Moldovan 21,3%, actorul Titieni (retras) 7,8%, alţii spre 2% şi mai puţin. 

 Privind „par avion” oraşul,  cu ochii omului simplu (căci aceştia vor hotărî), am fi de rea credinţă dacă nu am recunoaşte că Bistriţa de azi este un oraş „cu adevărat european” (cum îşi formula visarea, dorul, în  2008, la Primul mandat, actualul Primar) Despre frumuseţea oraşului nostru transilvan am scris elogios, adesea. Înainte de 2008 au fost vremuri mai vitrege fiindcă nu eram statuaţi bine în Europa. Aşa au fost vremurile, o ştim. Accesul la resurse europene, creşterea resurselor financiare ale oraşului prin sistemul concesionării spaţiiilor de parcare, ajutorul guvernamental... au permis ceea ce vedem azi, iar cine le-a realizat  -Primarul de azi- are dreptul să şi le asume integral. Din 2009, de când am bătut coridoarele Primăriei (spre a construi ceva), am remarcat onestitatea şi  calitatea  serviciilor pe departamente, respectul oamenilor şi al legii, care nu s-a transformat în act represiv. Primarul însuşi –om al ideilor pozitive, pentru care „se bate” tenace şi copilăros (”tiran”-zic opozanţii), e tânăr în spirit, cu o îndelungată şi solidă experienţă economică şi politică. Nimeni nu i-ar putea fi rival astăzi – fie şi teoretic- decât dl.Vasile Moldovan. Se înşeală cei care cred că înţelepciunea a  se poate paşte ca iarba şi nu prin ani şi cu harul lui Dumnezeu într-o viaţă.

  Chiar dacă cifrele sondajului amintit mai sus sunt încearcă a fi cât de cât favorabile celui care face comanda (şi dă banii), ele comunică o realitate ce nu ar trebui să întristeze pe nimeni. Primarul de azi are şanse categorice chiar de ar fi cinci  tururi. Unele lucruri se văd chiar şi fără sondaje. La urma urmei, ceilalţi care vor lua startul electoral au şansa de a îndeplini primul criteriu al „grilei” formulate mai sus: a se face cunoscuţi. Apoi vremea va decide şi pentru ei...

    Pentru cei care iubesc înţelepciunea, aş aduce aici, în încheiere, un sfat plin de sagacitate şi pentru toate vremurile, al  cronicarului Miron Costin: „Când Dumnezeu vă dă un conducător bun şi înţelept, staţi cu toţii cu neclintire în jurul lui, ajutaţi-l şi apăraţi-l.”