In memoriam prof. Mariana Ciontescu

A plecat la cer prea devreme, lăsând în lacrimi pe cei iubiţi din familie şi îndurerând pe cei ce au avut privilegiul de a i se afla ani mulţi în preajmă. A fost o persoană cu un suflet cald, extrovertit spre semeni, mereu gata să ajute cu sfatul sau fapta.

Întâlnisem pe doamna profesoară Ciontescu după decembrie‚ ’89, când se punea problema înfiinţării Şcolii Generale Nr.6, devenită apoi”Ştefan cel Mare”, şi unde am fost colegi până spre finele carierei didactice, dânsa continuând a profesa la catedra Liceului Forestier din Bistriţa.. Păstrăm şi azi memoria unui cadru prestigios între colegii profesori şi apreciată superlativ de elevi pentru excepţionalul devotament didactic,

Domnia sa a instruit generaţii după generaţii, deschizându-le sufletul spre limbajul şi civilizaţia Franţei, spre valorile culturale neperisabile ale culturii europene.

Frumuseţea gândirii, credinţa, simţul echităţii morale, bogăţia ideilor profesionale şi mundane i-au asigurat respectul şi afecţiunea trainică a celor ce au cunoscut-o. În ultimii ani a luptat curajoasă cu o boală necruţătoare, ce a recidivat, deşi păruse învinsă.

Dumnezeu să o odihnească în cereasca Sa Împărăţie, acolo unde nu există moarte, lacrimă şi suspin, unde nădăjduim a fi în Ziua cea Eternă cu toţii, spre a nu ne mai despărţi niciodată.

Afectuos şi meditativ,

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5