“Căci timpul nu se'ntoarce pe locul amintirii”

In memoriam, Prof. Iliuţ Horga (Măgura Ilvei)

În 1949, anul căsătoriei, Horga Iliuţ încheia o poezie de dragoste, dedicată aceleia care i-a devenit soţie şi mama unor copii “de nădejde”, cu acest minunat vers. Un vers care face nu doar dovada unei iubiri înţelepte, cât mai ales, pe aceea a unei sensibilităţi aparte. Dom' Iliuţ (rămân la această formulă de alint care-i făcea plăcere Domnului Profesor!) s-a numărat printre puţinii oameni cărora le e dat nu doar să trăiască în discreţie şi eleganţă ci şi să moară la fel. Cu demnitate şi eleganţă, fără să împovăreze pe nimeni în afară doar de memoria noastră cu amintiri dintre cele mai alese. Cu amintiri de pe locul cărora s-a înălţat sufletul său. Probabil, spre lumea aceea mai bună şi mai atentă, mai puţin ocupată cu nimicuri păguboase şi nedreptăţi greu de dus. Spre lumea regăsirii! Cu cine?...Cu ce?...Vom afla la rându-ne! Până atunci, Dom' Iliuţ , justiţiarul şi harnicul truditor pentru adevăr, omul de la catedra vieţii şi vânătorul corect, de aici dintre noi, s-a mutat în cer ca în “munţii cu flori”. Voi pune stavilă acestor gânduri dedicate memoriei sale, -cum altfel?..- , cu o strofă din poezia scrisă de el în memoria bunului său prieten de vînătoare, învăţătorul Radu Bida. Scria atunci Iliuţ Horga: “Altă putere nu mai am decât să-ţi imortalizez amintirea...” şi “ Bătrâni, ori tineri, nu ştim...când viaţa ni se curmă, / În acel ceas contează -doar- ce lăsăm în urmă, / Depinde – câţi ne-or plânge- de ce-am înfăptuit.../ Avem speranţă însă: DREPTUL în cer e răsplătit!”. Aveţi dreptate!

Aşadar, RĂSPLATĂ DEPLINĂ şi AMINTIRE NEPREŢUITĂ Dom' Iliuţ. În cer mai mult ca pe pământ!

Îmi scot pălăria de vânător şi-mi plec capul smerit înaintea memoriei Dumneavoastră. Cu mulţumiri şi regrete!

Sorin Gîrjan

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5