MARIN MOSCU-Poezii

Lumea pentru noi visează

 

Printre vorbe de iubire

Ochii ușor lăcrimează,

Nu vrei nimeni să ne știe,

Nici chiar clipa ce visează...

Ștergi ușor cu-ndemânare

Ochiul stâng și ochiul drept,

Gestul tău de farmec plin

Numai eu știu să-l accept.

Chiar și-așa scap din greșeală

Tasta pe care se știe

Deslușește pentru noi

Izvorul de poezie...

Printre vorbe de iubire

Ochii-n doruri lăcrimează,

Nu pot ca să dorm la noapte,

Lumea pentru noi vizează!...

 

 

 

 

Spuneri

 

Doamna în doliu

Spune : te iau!

Viața spune:

Trăiește!

Între cele două spuneri,

Credința lipsește.

Durere

 

 

 

 

 

Durerea

 

Durerea ta este a mea,

Durerea dragostei divine,

Oricâte ceruri va-ncerca

Iubirea ta e pentru mine.

În inimă, în suflet, orișiunde,

De e durere, o să treacă,

Iubirea dacă nu răspunde

Începe să se poticnească.

Iubește dar și în durere,

Ambele semne sunt divine,

Când totul devine plăcere

Uită durerea ta de mine!

 

 

 

 

Luna neagră

 

Luna neagră, Luna neagră ,

După lumină aleargă,

Când o prinde, nu o prinde,

Lilith în ochi o cuprinde.

Este libertatea ei.

Sub coroanele de tei

Se gândește la Adam

Cum să-l spânzure de-un ram

Ca să pună Luna neagră

Mere din sân să-i  culeagă!

 

 

 

 

Taină sfântă

 

Am iubit și n-am spus.

Iubesc și nu spun.

Iubirea este rana sufletului

Care se tratează nespunând.

Dumnezeu la fiecare nespunere

Este discret!

 

 

Lumina caldă

Lumina caldă ochii scaldă,

Floare de iris într-o haldă,

Urcă atletic printre stânci,

Se scaldă-n izvoare adânci,

Zboară cu fluturi-n stomac,

Pătrunde noaptea peste prag,

Intră în vis şi voiniceşte

Îmbrățişează şi iubeşte.

În raza ei suntem parfum,

Urme lăsate-n praf de drum!

 

 

 

Intru în noapte

 

Intru în noapte cu stele în vis,

Tu respiri porii mei din zboruri umane,

Eternul flueră în aripi de îngeri

Peste universul coronițelor diafane.

 

Negocierea sufletului caută poezii,

Inspirația divină amestecă nessul cu stele,

Cred că dimineața își lasă esențele pe prag

Focalizând lumina în ochii pierduți

Prin iarba cu lăcuste de zahăr

 

Perenă rămâne pătrunderea

În caverna întunericului

Ce extrage rădăcina pătrată

Din asfințitul amânat

 

Prin prisma cunoașterii

Nuferi albi împrospătează mocirla

În care au înfpt propria existență

Pentru promovare…

 

Oglinda apei se sparge în valuri,

Brațele tale sunt spiralele visului meu,

Nici o simetrie nu poate inventa

Visul trecut  în lumina aripilor.

 

Multiplicăm părerea închipuirii

Până devenim apa fierbinte a iubirii.

 

 

 

 

Nocturnă

 

Luna pune sticlă de raze

Între buzele noastre,

Sărutând lumina, te sărut

Pe conturul inimii albastre.

 

Sufletul râde, hohote vii,

S-aud în pale de vânt învelite

În aripi de păsări și îngeri

Din zboruri line croite.

 

La înălțimea noastră Iubirea

Se topește , ceru-i însetat,

Nu obosesc să ne înconjoare

Stele de vise cu rune de păcat.

 

 

 

Dacă pace nu-i, nici viață nu-i

 

Trăim în brațele durerii,

A-ntunecimii și e greu,

Călcăm pe oase sfărâmate

Din coastele lui Dumnezeu.

 

Trăim cu sângele- mproșcat

Pe cernoziomul pâinii sfinte

Ca porumbeii fără aripi

Ce nu ating vârfuri de munte.

 

În viitor vom mânca iarăși

Din străchini și linguri de lemn

De vom mai prinde viitorul

Măcar un pic, măcar un semn.

 

Trăim în brațele durerii,

A-ntunecimii și e greu,

Călcăm pe oase sfărâmate

Din coastele lui Dumnezeu...