Luna mai este luna promovării economiei sociale la AJOFM Bistriţa – Năsăud

În această săptămână, la sediul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bistriţa – Năsăud va fi organizată o masă rotundă la care sunt invitate firme, ONG-uri, asociaţii, şomeri, pentru promovarea prevederilor legale referitoare la atestarea și certificarea entităților de economie socială, punându-se în discuție identificarea barierelor care stau în fața dezvoltării sectorului de economie socială, precum și propuneri pentru înlăturarea acestora, anunţă directorul executiv al AJOFM BN, Otilia Râpan. 

Economia socială, denumită informal și cel de-al treilea sector, este definită ca fiind ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.

Economia socială are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea limitată a profitului către asociaţi.

În România, cadrul legal al economiei sociale este reprezentat de Legea nr. 219/2015 privind economia socială ale cărei prevederi se aplică conform Normelor metodologice (Hotărârea nr. 585/2016).

Obiectivele economiei sociale sunt:
    - consolidarea coeziunii economice şi sociale;
    - ocuparea forţei de muncă;
    - dezvoltarea serviciilor sociale.
Îndeplinirea obiectivelor se realizează, în principal, prin următoarele activităţi de interes general:

ü producerea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări care contribuie la bunăstarea comunităţii sau a membrilor acesteia;

ü promovarea, cu prioritate, a unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil;

ü dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil;

ü dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a persoanelor din grupul vulnerabil.

Întreprinderile sociale pot fi:

a) societăţile cooperative de gradul I, care funcţionează în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea coopecooperaţiei, republicată;

b) cooperativele de credit, care funcţionează în baza OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare;

c) asociaţiile şi fundaţiile, care funcţionează în baza OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare;

d) casele de ajutor reciproc ale salariaţilor, care funcţionează în baza Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc, republicată;

e) casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, înfiinţate în baza Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările şi completările ulterioare;

f) societăţile agricole, care funcţionează în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare;

g) orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în lege.

Întreprinderea socială – orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un atestat de întreprindere socială şi prin actele de înfiinţare şi funcţionare demonstrează faptul respectă principiile și criteriile prevăzute de lege.

Principii:

a) prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;

b) solidaritate şi responsabilitate colectivă;

c) convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi;

d) control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;

e)caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului;

f)personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile publice;

g)alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor.

Criterii:

a) acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;

b) alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare;

c) se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;

d) aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

Atestatul de întreprindere socială se acordă de către AJOFM Bistriţa – Năsăud, pe o perioadă inițială de 5 ani, în baza următoarelor documente:

1) cerere tipizată pentru acordarea atestatului;

2) actele de înfiinţare şi funcţionare, care respectă principiile și criteriile prevăzute de lege și care sunt, după caz:

a) pentru societăţile cooperative de gradul I: actul constitutiv şi autorizaţia de funcţionare

emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului;

b) pentru cooperativele de credit: statutul şi autorizaţia de funcţionare acordată de BNR

potrivit prevederilor OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare;

c) pentru asociaţii şi fundaţii: actul constitutiv şi statutul, precum şi certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi au sediul, în conformitate cu prevederile OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare;

d) pentru casele de ajutor reciproc ale salariaţilor: actul constitutiv şi statutul, precum şi certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi au sediul, în conformitate cu prevederile OG nr. 26/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

e) pentru casele de ajutor reciproc ale pensionarilor: actul constitutiv şi statutul, precum şi certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi au sediul, în conformitate cu prevederile OG nr. 26/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

f) pentru societăţile agricole: actul constitutiv şi statutul elaborat în conformitate cu prevederile Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare, şi o copie a încheierii de înscriere în registrul rezervat acestui tip de societăţi;

g) pentru federaţii: statutul şi certificatul de înscriere în Registrul federaţiilor aflat la grefa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi vor avea sediul, în conformitate cu prevederile OG nr. 26/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

h) pentru uniunile persoanelor juridice: statutul sau actul constitutiv şi dovada personalităţii juridice;

i) pentru alte categorii de persoane juridice de drept privat, documentele din care să reiasă în mod clar faptul că respectă, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute de lege: actul de înfiinţare sau actul constitutiv şi certificatul de înregistrare sau certificatul constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru persoanele juridice supuse înregistrării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, respectiv statutul şi dovada personalităţii juridice, în cazul altor persoane juridice de drept privat.

Întreprinderea socială de inserţie – se definește ca fiind întreprinderea socială care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) are, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor;

b) are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate.

Statutul de întreprindere socială de inserţie se certifică prin acordarea mărcii sociale, pe o perioadă de 3 ani, acelor intreprinderi sociale care au obţinut în prealabil atestatul și depun următoarele documente:

a) cerere tipizată pentru acordarea mărcii sociale;

b) situaţia tipizată privind personalul angajat cu contract individual de muncă;

c) contractele individuale de muncă ale persoanelor aparţinând grupului vulnerabil, în copie;

d) documente care atestă apartenenţa la grupul vulnerabil, conform legii, în copie.