Lumina fară frontiere

O primavară care parcă nu dorește să se înstăpânească și Noaptea în care Învierea se perpetuă fără frontiere convenționale, așa am simțit Clipa cea tainică din noaptea de Paște 2012.
Am primit Lumină și am dăruit lumină fără deoasebire, celor de lângă mine și străinilor.
Taina a fost covârșitoare, ca întotdeauna.
Obiceiuri creștine sau numai reverberații ale unui cult al pământului, m-au făcut să reiau firul amintirilor. Am petrecut Clipa Învierii în familie, am ciocnit ouă roșii, am schimbat cuvinte de vestire a Nemurii cu fetele mele de peste Ocean, dar și cu prietenii rătăciti prin lume. În săptămâna de dinaintea Învieri a fost un embrion de lumină divină!
Peste acoperișurile burgului nostru, așa cum priveam de le fereastra apartamentului meu de bloc, am văzut, pe streașina casei de peste stradă, o pereche de porumbei , așa cum stau ei, aripă în aripă, sub ploaia măruntă de primăvară. Da, Învierea continuă în natură și mai ales , este fără sfârșit prin Credința care ne ține pe verticală, -îmi spun și ciocnesc cu soțul meu, ouăle roșii de Paște:
_Hristos a înviat!
-Adevarat că a Înviat!