Lucian Blaga la Bistriţa

Discreta şi suava scriitoare Jeniţa Naidin vine pe piaţa literară cu recenta sa carte, „Lucian Blaga la Bistriţa”, 1938-1940, apărută la Editura „Napoca Star” din Cluj-Napoca. Cartea mi-a fost dăruită de autoare şi am parcurs-o cu un deosebit interes, mai ales că este vorba despre unul dintre marii mei preferaţi.
Blaga şi ca poet şi ca filosof, s-a situat mai mereu în orizontul misterului.
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.”
Haosul sau nimicul acoperă „o sete de lume şi soare, doruri şi patimi.” Miracolul se descoperă ca-n ziua primă când apare iubita „sfântă” frământată din „voluptatea ascunsă a păcatului”. Spaţiul mioritic, de care vorbeşte Lucian Blaga din casa sa de lângă Bistriţa în această carte, este spaţiul nostru spiritual care este ondulat, deal-vale, deal-vale. Creaţia sa devine o operă vie doar cu undă iraţională şi un har care pretinde şi aduce scriitorului suferinţa. Există la Blaga un idealism magic iar imaginaţia poetului poartă accentul transcedental. Absolutul este o poveste miraculoasă şi putem intra în această poveste prin imaginaţia poetică care este visul care planează peste tot cu fantasmele sale apăsate.
Cartea doamnei Jeniţa Naidin are un interesant studiu introductiv şi Addenda, semnate de Zenovie Cârlugea, care ne spune, „Prezenta abordare tematică, „Lucian Blaga la Bistriţa”, 1938-1940, a doamnei Jeniţa Naidin, vine să adune un material documentar şi memorialistic axat pe sejurul bistriţean al poetului, începând cu hotărârea familiei de a-şi cumpăra aici o proprietate, în octombrie şi achitată în decembrie 1938 şi continuând cu luarea în posesie şi amenajările la „casa cu grădină” din dealul Dumitra din apropierea Bistriţei, unde familia îşi petrece, consecutiv, verile anilor respectivi, până la părăsirea definitivă a proprietăţii, la 3 septembrie 1940, impusă de odiosul Diktat de la Viena...Lucrarea...luminează, iată, într-un mănunchi memorialistic şi foto-documentar, un moment important din viaţa lui Lucian Blaga, despre care aflăm acum unele aspecte cu adevărat inedite.”
Doamna Jeniţa Naidin este captivată de marele scriitor. „Sunt fericită să scriu despre faptul că mi-am păstrat Iubirea pentru Lucian Blaga şi Opera sa din anul 1970 până în prezent. Este o Poveste de Iubire neîntreruptă, păstrată mulţi ani, doar citindu-i o parte din vasta sa operă, sau cărţi ale celor care i-au oglindit viaţa şi scrierile acestui geniu al românilor, dar şi pentru că îi simt prezenţa în Lumea nemanifestată, unde a Plecat în anul în care împlineam vârsta de zece ani...Iubirea mea pentru el, născută din Cer la vârsta de 18 ani, pe când eram elevă a Liceului pe care îl urmam la Iaşi, îşi are izvorul în poezia „Eu nu stivesc corola de minuni a lumii”, considerată de unii colegi de clasă ca fiind dificil de analizat, dar pe care am înţeles-o şi m-a fascinat atât, încât şi azi o ştiu.”
Cartea aceasta, scrisă deosebit de sentimental, are trei capitole şi Addenda. Capitolul întâi vorbeşte despre „Întâlnirea mea cu Lucian Blaga”, capitolul doi, despre „Consemnările unor scriitori despre casa Blaga de la Bistriţa,” aici îi vedem pe Ioan Pintea, Victor Ştir, Mircea Gelu Buta, şi Constantin Sănduţă, capitolul trei este un „Documentar”, fragmente din cărţi despre casa Blaga de la Bistriţa şi nu numai, aici îi găsim pe Cornelia Blaga-Brediceanu, Dorli Blaga, Bazil Gruia, Zenovie Cârlugea, Mircea Popa. Şi în sfârşit, „Addenda”, se ocupă cu scriitori din Bistriţa-Năsăud în relaţie cu Lucian Blaga, semnat de Zenovie Cârlugea şi în care îi întâlnim pe Liviu Rebreanu, Iustin Ilieşiu, Bard Oszkar, Gavril Istrate, Teodor Mihadaş, Gavril Pop, Constantin Pavel, Alexandru Husar, Lucian Valea, Aurel Rău, Dumitru Androşoni.
„O altă bucurie a trăit sufletul meu, ne spune doamna Naidin, când, într-o zi, gândindu-mă la perioada 1910-1961, în care au fost contemporani Lucian Blaga Poetul şi Sfântul Ardealului, Arsenie Boca, am simţit intuiţia vie, fără să fi discutat cu cineva sau să fi citit, că ei s-au întâlnit.” Da, s-au întâlnit. Părintele Arsenie i-a spus preasfinţitului Daniil, că Lucian Blaga i-a spus părintelui Arsenie, „Porţi o căciulă cât Ardealul”, la care părintele răspunde, Prea mă lăudaţi maestre, mi-e greu să o port.”
Doamna Jeniţa Naidin este o scriitoare cu o suplă tandreţe în actul său de creaţie, pe care-l conduce nu doar rezumându-se la activitatea conştientă, ci îşi asociază şi forţele neştiute, acele funcţii sufleteşti ale subconştientului care pregătesc actul creator. Doamna Naidin posedă o disciplină mintală riguroasă, condiţie esenţială a comunicării, disciplina conştientului este strâns legată de disciplina gândirii. Delicată, sentimentală şi surprinzător de discretă, doamna Jeniţa Naidin scrie cu un pix deseori înmuiat în lacrimi de Iubire!