Lipsesc morminte... Luminaţia, la Budeşti

   În jurul datei de 1 noiembrie, în majoritatea familiilor se fac pregătiri pentru a participa la Luminație, eveniment rânduit de bisercică pentru ca cei vii să-și amintească de înaintași, să-i pomenească cu numele, să trăiască alături de ei clipe din viață.

   După interesul și posibilitățile fiecărei familii, mormintele din cimitir au fost primenite, iar în ziua stabilită conform tradiției fiecărei localități, se desfășoară pe parcursul întregii zile, un perelinaj spre cimitir.

   În satul Budești, poate și datorită condițiilor atmosferice foarte favorabile, s-au adunat în cimitir mulțime de oameni cu flori, candele, lumânări, pe care le-au depus la morminte, au rostit rugăciuni, apoi au participat la slujba de pomenire a morților, oficiată de preotul paroh al satului și de pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană a căror părinți, atât ai lui, cât și ai soției își dorm somnul de veci aici. Ca de fiecare dată, părintele profesor a rostit un cuvânt de învățătură, arătând cât de importantă este Luminația, mai ales pentru partea ei spirituală, ce este nemuritoare.

   Atestat documentar în prima jumătate a secolului al XIV-lea, satul Budești, numit până în anul 1924 Budatelek, are constituit cimitirul pe o pantă a unui deal din apropierea bisericii. Cele mai vechi pietre de morminte datează din secolul al XVIII-lea, așa că există o perioadă de timp de aproape patru secole, din care „lipsesc morminte”. Sunt mai multe ipoteze în această privință, ori vatra satului era în altă parte față de cum este acum, ori că nu exista biserică, ori că patina timpului a șters urmele înaintașilor etc. O lămurire o putem găsi la marele nostru istoric Nicolae Iorga, care afirma   ...   „țăranii nu sapă pisanii în lespezi de piatră, nu scriu letopisețe, ei se întorc, de cele mai multe ori neștiuți, în pământul strămoșilor”.

   Cu sentimentul că au petrecut câteva momente alături de cei plecați dincolo, în veșnicie, locuitori ai satului, alături de cei veniți din cele patru zări, însoțiți de mulți tineri și copii, părăseau în grupuri cimitirul, poate unii gândind, că peste ceva timp, o să fie ca ei.