La şezătoare, cu Elisabeta Luşcan

Pasionată de o viaţă de tradiţiile de pe Valea Someşului, ilustra profesoară Elisabeta Luşcan, din Leşul Ilvei, adună comori de necontestat ale românilor de pe aceste meleaguri prin intermediul cărţilor. După lucrarea „1001 de proverbe şi zicători”, apărută anul trecut, iată că, prin intermediul Editurii Karuna, d-na profesoară ne invită la şezătoare.

Având un titlu sugestiv „Şezătoare la opaiţ”, lucrarea elaborată nu neapărat după criteriile marilor specialişti etnologi, ci după drumul sufletului, prezintă lucruri, locuri şi oameni care zugrăvesc cele mai frumoase obiceiuri din acest colţ de rai. Pătrundem cu sfioşenie în casa ţărănească, suntem invitaţi la şezătoare, la tierc, clacă şi bere.

Ne luăm costumul popular descris amănunţit de Elisabeta Luşcan şi ne reamintim de lucrurile de altădată: torsul şi destorsul, cepcenii şi ragila, socul, bobgii, sâta, căratul apei cu gura, învârte-te purice, fântâna, cipăruşul, lucruri şi jocuri care ocupau timpul tinerilor. Nu lipsesc idilele care de cele mai multe ori se finalizau prin scoaterea fetei în tindă, „fală mare pentru o fată dacă era invitată de un ficior lotru”.

Cartea poate fi valorificată şi de interpreţii de folclor care participă festivaluri, descriind modelele de cusături şi ţesături folosite la costumele tradiţionale şi având inserat un glosar cu câteva dintre cele mai uzuale cuvinte ţărăneşti. De o valoare inestimabilă sunt fotografiile document adunate în carte care prezintă costume şi oameni mândri. Despre carte, Traian Parva Săsărman spune în prefaţă că este „un film plin de imagini, sunete şi frumuseţi aparţinând unui spirit ales: sufletul satului românesc”. O carte în care se regăsesc toţi cei care iubesc satul şi în care pot găsi branduri româneşti toţi cei care-şi iubesc ţara.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5