La Sâniacob - sub semnul întrebării: unde sunt livezile de altădată?

Collogne Bellerive este localitatea elveţiană cu care Sâniacobul este înfrăţit. O inscripţie la intrarea în localitatea comunei Lechinţa reaminteşte acest lucru. În urmă cu mai bine de 10 ani, o româncă - elveţiancă, stabilită în Ţara Cantoanelor, pe numele ei Ana Voronca, a ajuns aici, întâmplător, luând satul de pe harta satelor desfiinţate de Ceauşescu şi stăruitoare şi cu bună credinţă, a întreprins toate măsurile pentru ajutorarea satului ardelean. Au venit la Sâniacob ajutoare concretizate în bani pentru reţeaua de gaz, utilaje agricole, îmbrăcăminte, medicamente şi altele mai mici dar cu mare încărcătură la acea vreme.

Acum, la Sâniacob timpul îşi urmează cursul. E toamnă şi foşnetul livezilor se aude din depărtări. Dealurile „împădurite”, multe dintre ele nu mai au aroma de odinioară. Sunt pustii, livezile au fost părăsite, iar viile sălbăticite. S-au găsit, însă, câţiva întreprinzători curajoşi care să continue şi să menţină tradiţia. Fermierul Aurel Baba se „luptă” cu cele vreo 50 hectare de livadă, de măr şi prun. Au fost ceva prune în acest an, dar cu vânzarea a fost mai greu. A început recoltatul merelor, aşa că Aurel Baba îi aşteaptă pe viitorii beneficiari să guste din aroma merelor de Sâniacob. În acelaşi areal, un italian cu ramificaţii româno-măluţene, a plantat deja câteva hectare cu vie nobilă. Şi lucrarea continuă, investiţia este consistentă.

E seară şi, la barul din centrul satului, ca într-o poiană a lui Iocan, lumea discută la un pahar de răcoritoare. Aici afli de toate. Notez astfel că suprafaţa cultivată cu păioase şi prăşitoare nu depăşeşte 30 hectare. Că turmele de bovine s-au micşorat simţitor şi îngrijorător, ajungând doar la vreo 40 de capete. Sunt unii însă care mai pot să se ocupe de zootehnie şi, ca atare, au în bătătură ceva animale. De exemplu, Făgărăşan Valer, Ferchi Marian, Baba Aurel, Goanză I., Rus Dorin, Ilinca Ştefan sunt doar câţiva dintre cei care se „încăpăţânează” să mai crească animale. Păşuni sunt îndestulătoare, problema cea mai importantă este cu apa, în condiţiile acestei veri şi toamne caniculare fântânile din câmp au secat, aşa că, gospodarii sunt obligaţi să care apa cu cisterna spre îndestularea animalelor. Am întâlnit gospodari la recoltatul cartofilor. Moldovan Iulius şi-a mobilizat întreaga familie pentru ca producţia de pe cele 10 ari de cartofi plantaţi în primăvară, cu producţie bună în prezent, să ajungă la adăpost. Şi ceva vii mai deţin sâniecobenii. E drept, vii hibride, fiindcă cele nobile aflate în urmă cu mai mulţi ani în administrarea gostatului au dispărut. Au fost înlocuite cu mărăcini. Nici plantaţiile „bătrâne” de pomi fructiferi, în special meri, nu mai au viaţă. Rând pe rând, dispar, ca urmare a neputinţei celor de aici de a le întreţine. La Sâniacob, într-o zi oarecare de toamnă, oamenii îşi văd de treburile lor şi aşteaptă, vorba unuia de la bar, „vremuri mai bune”.

Comentarii

06/12/11 11:30
Vizitator

Zi-mi unde nu se fura la sat? In plus oamenii aceea sunt produsul comunismului. Defapt sunt romanii de rand care asteapta ca statul sa le dea de pomana sau sa mearga ziua la colectiv si noaptea la furat. Cei care se considera "gazde" asa au ajuns la conditia materiala de acum.

21/10/09 16:00
man claudiu

saniacob de circ unde totul se fura si e plin de hoti si de alcolisti

29/01/14 20:43
dede

te faci de rusine ca si tu ai trait aicea si ai furat nu iesti mai sfant

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5