La Bistrița, revenind PE CALE sub Lumina Învierii….

Ca de obicei în ultimii 24 de ani la biserica de la Coroana, așa cum este denumită Catedrala bistrițenilor și cum a devenit în fapt, sub păstorirea înțeleaptă a părintelui protopop Alexandru Vidican s-a desfășurat concertul de pricesne organizat de Protopopiat și de omul care de peste 25 de ani ne încântă cu cântecele sale, cu festivalurile sale folclorice și cu emisiunile sale de televiziune – Alexandru Pugna! În biserica plină ochi cu credincioși smeriți, au răsunat voci astrale care au anunțat revenirea, coborârea luminii pe pământ, învierea Speranței omenirii, întoarcerea în Ceruri și printre oameni a Blândului Iisus, Fiul Omului și al lui Dumnezeu, adevăratul Mântuitor al sufletelor și al trupurilor noastre!! Am mai zis, iar dacă vorba unui comandant hâtru de-al meu din vremurile demult apuse – ’’v-am zis iar dacă nu v-am zis vă ...repet’’, Alexandru Pugna, ca realizator tv dar și ca artist, ca om, dacă nu ar fi existat ar fi trebuit inventat! Omul acesta, cu bune și cu rele, de peste 25 de ani este străjerul avizat și hotărât, care apără tradițiile, obiceiurile și în general Zestrea culturală și materială a Neamului Românesc! Vorbele mele sunt, doar pe hârtie, mari și exagerate, în realitate fiind acoperite de Faptele și de Victoriile concrete ale acestui artist, ale acestui Om. Pentru că nu este ușor ca vreme de peste 25 de ani să ții aprinsă flacăra unui foc pe care se străduiesc mulți să-l stingă, sau să-l oprească măcar, ori să îl compromită, să îi acopere lumina binefăcătoare, ori să-i îndepărteze de la căldura lui pe oamenii care se identifică cu el!
Scriu aceste rânduri din două motive! Primul este acela că m-au impresionat până la lacrimi pricesnele auzite și dăruirea fără egal a celor care le-au cântat! Al doilea motiv este Lumina învierii pe care mi-a adus-o în suflet cuvântul de învățătură rostit de un om, de un ierarh care seamănă cu mult folos sămânța Speranței pe ogorul roditor al Ortodoxiei românești – Preasfinția Sa, Benedict Bistrițeanul, episcopul vicar al Mitropoliei noastre!
Concertul, sau mai bine zis Simfonia pricesnelor a început cu Florina Bălan, vocea ei minunată, curgerea ei cântată sunând ca un clopoțel care anunță...fie recreația fie revenirea la ore a elevilor îndrăgostiți de profesoară! Apoi Larisa Bozbici cu revărsarea ei de efuziune sufletească sinceră ne-a cucerit și nouă, cu totul, inimile și sufletele...În acest loc al simțirii la unison a asistenței, vocea inimitabilă, admirabilă, cuceritoare a Cristinei Bugnar ne-a amintit și re-amintit multele și binefăcătoarele îndatoriri a le creștinului pravoslavnic. Ascultându-o am avut senzația că deodată, voce, trăire, simțire, privire și artista însăși, au sublimat topindu-se într-un nor alb care urca spre catapeteasma altarului spre cer...Din starea aceasta sublimă ne-a adus din nou în Raiul Pricesnelor o altă voce astrală, da, astrală, chiar dacă repet epitetul – a Oanei Matei Coruți pentru ca, în continuarea ivirii Luminii Învierii să apară crizantema noastră, o altă voce de aur a plaiului năsăudean Domnica Dologa. Mijlocitorul întâlnirii noastre cu Lumina Învierii Alexandru Pugna, a adus apoi din toată ființa sa o rostire-mărturisire cântată, a recunoștinței față de sacrificiul suprem al Mântuitorului! Vocea caldă, calmă, celestă, cuceritoare a Corneliei a menținut în continuare dulcea lumină a Învierii peste sufletele înlăcrimate de durerea rememorării clipelor grele ale răstignirii și ale Răstignitului:
Când era Iisus pe cruce
A strigat cu un glas dulce
Rănile mele tare mă dor
Luna stelele s-au stins
Și de jalea lui au plâns
Și în trei ceasuri de vreme
Soarele n-a dat vedere
Rănile mele tare mă dor,..
Peste tot și peste toate însă s-a așezat Lumina Cuvântului plin de Har a Episcopului nostru, Preasfinția Sa Benedict Bistrițeanul! Ascultându-l, o clipă (o clipă cât un veac), am avut revelația că în simplitatea profundă a rostirii Sale, în modestia și în smerenia Dăruirii Sale, vecină cu absolutul, a coborât însuși chipul și însăși binecuvântarea Bunului Iisus. Omul acesta și, Doamne iartă-mi uimirea sinceră, Sfântul acesta, aduce cu Dânsul în lume toată așteptarea bunului creștin, toate speranțele omului simplu, răspândind în jur o lumină ziditoare, o liniște în simțire și în cuget care rodește rod bogat în inimile tuturor celor care îl ascultă... Pentru mine clipele acestea au fost ca o întoarcere din drum, ca o revenire pe Cale: ’’dacă vrei să schimbi Lumea aceasta de care ești nemulțumit și pe seama căreia tu pui toate relele, SCHIMBĂ-TE PE TINE INSUȚI! Fă aceasta zi de zi și ceas de ceas iar apoi toate îți vor fi iertate iar Lumea va reveni pe făgașul plăcut ție și mai ales Domnului’’. Am pus în ghilimele ca pe un citat mesajul Preasfințitului nostru așa cum s-a întipărit în sufletul meu și nu neapărat cum l-a rostit!
Deși nu mi-am propus să scriu o cronică fidelă a desfășurării concertului pascal, voi menționa că alături de credincioși au fost bunii părinți Emanuel Vidican, Vasile Beni, Nicolae Feier, părintele protopop Alexandru Vidican dar și, cu discreție, președintele Consiliului Județean Emil Radu Moldovan, managerul spitalului județean Gabriel Lazany și primarul urbei noastre Ioan Turc. Normalitatea acestui eveniment adresat tuturor creștinilor urbei, obligă, după părerea mea, autoritățile să fie prezente! Pentru cei care nu vor să se conformeze mesajului paragrafului de mai sus, voi menționa că nici un moment, nici o clipă și în nici o rostire nu s-a insinuat...fierbințeala campaniei electorale ...
Așadar Lumina Învierii, trecând prin Teaca părintelui Vasile Motogna și prin multe alte parohii ale județului nostru, ale Transilvaniei și ale întregii noastre țări, de la Nistru pân la Tisa, a ajuns și la Bistrița! Vom mai spune doar atât: Doamne binecuvântează-i pe cei binecredincioși! Și ne auzi, și ne auzi pe noi...
Revenit pe Cale
Col.rt. Florentin Archiudean