KulturAnatomy

Ce corelaţie ar putea exista între dramele multiplicate ale sportivilor noştri la Beijing – 8+1 feminin, dubla cădere a lui Drăgulescu, inexplicabila Grasu, eşecul la handbal şi conceptul „onoma” de mai sus? Să începem cu o scurtă reprezentare a lui „KulturAnatomy” care este o sinteză între germanul „Kultur” = cultură şi englezul „Anatomy” = care preia grecul „ana + tomos” = tăierea în felii, adică disecarea ştiinţei anatomice, preponderent a corpului uman; deci „KulturAnatomy” este o recombinare germano-engleză, aşa zis „Denglish”, având ca temei un conceot grec „Graeco-Denglish”. Kultur sau Culture este astfel totalitatea formelor de viaţă „die Gesamtheit der Lebensformen” a unei grupe Humane-popor, clasa, comunitate – care a dus la o radicală schimbare a naturii „die Veranderung der Natur”, prin folosirea uneltelor „Gebraucht von Werkzeugen”, cât şi la o radicală schimbare a naturii umane, de la culturile timpurii de acum câteva sute de mii de ani – cultura de prund, cultura de aşchii şi cultura de miez – până la înaltele culturi tehno-spaţiale de astăzi. Umanul, ca de fapt întreaga natură, există doar în competiţie, în lupta pentru supravieţuire „survival of the fittest”, în supremaţia celui mai bun „the best one”, fie că este vorba de resurse energetice, economice, financiare sau de triumf în sport „SportKultur”; întrecerile sportive din ultimul secol – europene, mondiale, olimpiade – conectează prin intermediul mediologiei (a se vedea articolele anterioare „Media & Mediology”, „Translatio Mediologicum” şi „KulturMediology”) o întreagă planetă la disputa celor mai rapizi, cel mai înalţi, celor mai viguroşi sau celor mai intuitivi. Astăzi, în contextul eforturilor financiar-ştiinţifice ale statelor lumii „World’s Contries” a ajunge să participi la asemenea competiţii înseamnă a fi între bun şi foarte bun, a ajunge la o clasare între primii 10 înseamnă a fi între foarte bun şi deosebit, iar a urca pe podium ceva între deosebit şi extraordinar „ausergewohn lich”; aici s-a ajuns, bătălia se dă între vârfuri, vedete, super-vedete sau super-staruri, iar în spatele lor între tehnici de antrenamente, strategii tactice, simulări computerizate sau videologizarea conceptelor kinematice; performerii din arenă sunt antrenaţi de performerii din staff-ul tehnico-tactic, care include antrenori primi şi secunzi, preparatori fizici şi medici; experimentele de laborator „in vitro” sunt preluate de cele ale pregătirii şi antrenamentelor „in vivo”, la care aş adăuga necesarele antrenamente „in video!” „In video?” Exagerare? Îndrăznire? Metaforă? Deloc! Subsemnatul a pregătit în decursul anilor de studii în occident un concept de pregătire „In video” care să fie un complementar al primelor două, având ca fundamentalitate anatomia performerului, în macro, în micro şi topografică; am prezentat proiectul respectiv la mai multe cluburi sportive din ţară, federaţii şi centre de cercetare şi, deocamdată, în afara unor epitele de apreciere, unor exclamaţii invidios-admirative nicio propunere concretă; doar, lupta este doar la încpeut, competiţiile continuă, mizele sunt mari, ambiţiile de asemenea şi, am speranţa ca cineva, undeva, cândva, „somebody, somewhen, somewhere, sometimes” va da undă verde acestei restructurări videologice ca parte din „Kulturanatomy”. Performerul de azi, un gladiator al lumii noastre moderne se poate autodepăşi când este pregătit şi orientat de alţi performeri, ce-şi acceptă anonimatul conştienţi că tumultul tribunelor şi emoţiile telespectatorilor îmbracă super-vedeta ce, primind laurii, are pentru o clipă revelaţia truditorilor din umbră…