Jurnalul de Lechinţa

Fermierii lechinţeni

Lechinţa este un caz special, pozitiv, în sensul că aici, fermierii nu sunt doar pe hârtie, ci ei există cu adevărat. Sunt oameni pentru care zootehnia, creşterea animalelor, a devenit o afacere, o pasiune. Chiar primarul Romeo Florian a fost, înainte de a ocupa fotoliul de edil şef al Lechinţei, fermier, crescător de animale, pasiune care nu o poate uita. De aceea ne-a vorbit în cunoştinţă de cauză despre fermierii lechinţeni. Sunt în comună în jur de 30 la număr, cu efective consistente de bovine şi de ovine. Aceştia dispun de exploataţii care cuprind de la 20 de capete de bovine în sus. Chiar şeful Asociaţiei Crescătorilor de Taurine din judeţul Bistriţa-Năsăud îşi desfăşoară activitatea în zona noastră, este localnic. L-am amintit pe Cristian Galea, care are mai mult de 800 capete bovine. A început de la un efectiv foarte mic şi iată unde a ajuns. Mulţi dintre ei au accesat fonduri europene şi continuă să o facă. Chiar în aceste zile, pe Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole -, foarte mulţi au început să-şi întocmească dosarele pentru a beneficia de fonduri europene. Ar fi foarte important, ne spunea primarul Romeo Florian, dacă ar apărea Legea creditului agricol. Din surse sigure am aflat că dl. ministru Ilie Sârbu lucrează la o lege pentru subvenţionarea cu 30% a dobânzilor pentru creditele agricole. De asemenea, este în lucru o lege care va permite cumpărarea de îngrăşăminte chimice la preţuri avantajoase. Celelalte subvenţii rămân la valoarea anului trecut, nu sunt foarte mari dar constituie un ajutor pentru fermieri. Agricultura, conchide primarul Florian, va aduce, cu siguranţă, cu toată criza în care ne aflăm, producţii mai bune, depăşirea dificultăţilor şi prosperitate nu numai pentru fermieri.

 Un fermier de nota 10

-D-le Vasile Petrican, de când pasiunea şi dragostea faţă de zootehnie, de animale?

-Cum de când? Dacă am crescut la ţară, unde părinţii mei, şi nu numai, aveau un adevărat cult pentru animale. Păcat că acum, la sate, oamenii au îmbătrânit, nu mai sunt în stare să ducă mai departe această ocupaţie.

-Noroc că, iată, sunt tineri, cum este şi Vasile Petrican şi alţii ca el din Lechinţa, care continuă, în ciuda greutăţilor, să ducă mai departe această străveche ocupaţie…

-Am început, prin firma “Hyparion”, cu un efectiv mic. M-am axat pe ovine. În urmă cu vreo 18 ani mi-am cumpărat 100 de oi şi prin investiţii an de an am ajuns la această dată să am în exploataţie peste 600 capete ovine. Mi-am extins afacerea şi la bovine, deţinând în prezent 140 de capete, faţă de 10 câte aveam la debutul meu în această afacere. În zootehnie este o muncă grea, nu vreau să repet dar în acest sector se munceşte zi de zi, fără sărbători, fără concedii. E o muncă de miner unde, vrând-nevrând, apar şi greutăţi.

-Dar mai sunt şi subvenţiile, care ajută într-o mică măsură fermierii, nu-i aşa?

-Este adevărat că se acordă subvenţii, dar aş dori ca acestea să fie date la timp, atunci când este mare nevoie. Eu am şi culturi vegetale pentru asigurarea furajelor necesare animalelor. Zootehnia şi vegetalul merg mână în mână şi amândouă trebuie subvenţionate, aşa cum se întâmplă şi în celelalte ţări ale Uniunii Europene. Dispun de peste 100 hectare teren pe care nu-l pot lăsa pustiu.

-Ce faceţi cu producţia obţinută?

-Laptele de vacă îl livrez firmei locale “Lech Lacto”, cu care colaborez foarte bine, livrez zilnic în jur de 1000 litri lapte. Banii se încasează la timp. Problema este, cum spuneam mai înainte, cu subvenţiile, care vin cu întârziere. Spre exemplu, pe luna decembrie 2008 nu s-au încasat încă. Cu lapte de oaie este o problemă, fiindcă am auzit că nu o să ne mai permită să vindem produsele în piaţa Bistriţei. Mieii au o mare trecere. Lâna este foarte ieftină, aproape că nu-l putem plăti pe cel care tunde oaia. Nu găsim personal stabil să-i fac contract de muncă, să mă pot bizui pe lucrători. Este o mare fluctuaţie, deşi zootehniştii sunt bine plătiţi.

-Ce aţi face dacă aţi fi ministrul Agriculturii?

-Aş interveni la sistemul de subvenţii, aş acorda aceste stimulente pe animal şi teren, aş umbla la preţurile la motorină. Singura noastră salvare ar veni din agricultură.

Planul de afaceri – gratuit

Până în prezent, în comuna Lechinţa, 6 fermieri s-au înscris pentru Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole, care vor prelua o afacere cu o capacitate de minimum 6 unităţi de dimensiune economică. În această măsură se încadrează tinerii sub 40 de ani, care au o afacere în agricultură între 6-40 UDE. La 6 UDE se primeşte minimum 10.000 euro, iar la fiecare UDE în plus încă 2.000 euro până la 25.000 UDE – ne precizează ing. Ioan Cicedea, reprezentantul OJCA în zonă. La Măsura 141 sunt înscrişi 25 de fermieri, care se încadrează în criteriile stabilite. Fiecare trebuie să-şi întocmească o documentaţie nu prea complicată. Vreau să menţionez că planul de afaceri îl facem noi, gratuit, dar pentru aceasta trebuie câteva documente să ne fie prezentate, respectiv: extras din Registrul animalelor de la DSVSA, extras din Registrul fermelor de la APIA, extras din Registrul agricol etc. Pentru această măsură fermierul va primi 1.500 euro pe an, timp de 5 ani, iar ferma de semisubzistenţă să fie între 2-8 UDE. Pentru orice informaţie le stăm la dispoziţie aici, la sediul Primăriei din Lechinţa, tuturor doritorilor.

Sănătatea, pe mâna familiei Suciu

Familia dr. Suciu se află în Lechinţa de 28 de ani. Încă de atunci, de când aici exista un spital cu 40 de paturi, sală de naşteri, dispensar, 7 medici etc., Spitalul a fost desfiinţat prin 1995. Acum, Andrei şi Tatiana Suciu sunt singurii care se îngrijesc de sănătatea oamenilor din zonă. Sunt şapte sate cu peste 6.000 de locuitori. Împreună cu asistentele Balta Irina, Szocs Magdalena, Mureşan Liuţa, Maican Corina şi Lăcătuş Lena constituie detaşamentul de sănătate al zonei. Comuna este foarte mare – ne spunea dr. Andrei Suciu – există pacienţi şi din alte comune precum: Sânmihai, Miceşti, Galaţii Bistriţei, Şieu Odorhei, Matei, Chiochiş, fiindcă pacientul are dreptul să se înscrie la orice medic doreşte. Soţii Suciu s-au stabilit aici, cunosc bine pe toţi cetăţenii, mai ales că dr. Suciu este şi din această zonă, din Corvineşti. Despre starea sistemului sanitar din Lechinţa ne vorbeşte, înainte de a intra la cabinet, unde îl aşteaptă zeci de pacienţi. Prin lege suntem obligaţi să consultăm zilnic între 18-20 de bolnavi, dar la noi vin în jur de 40-50, deci în total vedem aproape 100 de pacienţi. Ar mai fi nevoie de încă doi medici pentru a mulţumi pe toţi cei ce ni se adresează. Cum spuneam, comuna are peste 6.000 de locuitori. S-ar putea spune că avem înscrişi câte 3.000 de pacienţi fiecare. Dar nu este aşa, fiindcă mulţi nu contribuie la fondul de sănătate. Dar, cu toate acestea, toţi au dreptul la sănătate, la consultaţie şi de aceea se creează uneori aglomeraţie, aflux prea mare. Şi în teren ieşim, cel puţin două ore zilnic. Cabinetul din Lechinţa este dotat corespunzător, şi modernizat. Din primăvară – ne spune dr. Suciu – prin investiţii, cabinetul va fi modernizat prin amenajarea altor spaţii, săli de tratament, săli pentru pacienţi, pentru vaccinări, vestiare etc. Problema cea mai importantă la ora actuală este numărul foarte mare de pacienţi care ni se adresează zilnic. Programul este afişat şi în caz de urgenţe sunt indicate la sediul cabinetului numerele de telefon la care se poate apela.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5