Istorie literară năsăudeană

„Foaia pentru minte, inimă şi literatură” este considerată una din primele reviste de cultură din România. A apărut la Braşov în 2 iulie, 1838, şi a fost întemeiată de George Bariţiu, cel care o va conduce până în 12 februarie, 1850, când este suprimată de guvernul maghiar din motive politice; tot atunci este interzisă şi revista „Gazeta de Transilvania”(conf. „Minerva- enciclopedie română”, Cluj, 1929, p. 453). A reapărut la 9 septembrie, 1850, sub conducerea profesorului Iacob Mureşianu (1812-1887)*, şi îşi încetează apariţia în 1865. Trebuie menţionat faptul că Andrei Mureşianu şi-a publicat poezia „Răsunetul” (devenită astăzi imnul naţional) în această revistă, în 1848.

În nr. 39, din anul 1859(!), s-au publicat următoarele versuri cu titlul„Pe un mormânt de grăniţer”:

„Militar fiind născut

În Năsăud am crescut,

Disciplu lui Marian

În regimentul român

Ce astăzi e decorat;

Zece ani am militat,

Supralegman am murit,

Ion Anton m-au numit”.

Revista „Plaiuri năsăudene”, din iulie 1943, ce apărea la Bucureşti(din cauza Diktatului de la Viena din 1940), condusă de măiereanul Emil Boşca-Mălin, a republicat aceste versuri pentru a fi reamintite contemporanilor.

Icu Crăciun

*Este vorba despre Iacob Mureşianu(1812-1887), tatăl lui Aurel Mureşianu(1847-1909); a terminat teologia la Blaj, iar din 1837 este profesor la Liceul romano-catolic din Braşov, pe care îl conduce ca director timp de 20 de ani; împreună cu George Bariţiu înfiinţează „Gazeta de Transilvania”, fiind conducătorul ei între anii 1850-1878; a contribuit la înfiinţarea primei Reuniuni a Femeilor Române din Braşov, a Şcolii Civile de Fete din Sibiu, a Asociaţiunii şi a Băncii „Albina”; a fost membru de onoare al Academiei Române. Celălalt Iacob Mureşianu(1857-1917) s-a înscris la Politehnica din Viena în 1875 pe care o părăseşte în favoarea muzicii; în 1878, vine la Năsăud ca profesor de muzică; între 1880-1884 a urmat cursurile Conservatorului din Lipsca, iar între 1885-1917 este profesor la Seminarul Teologic din Blaj; a devenit un virtuoz pianist şi compozitor de muzică religioasă şi clasică(cor, solişti şi orchestră); cele mai cunoscute compoziţii: „Erculeana” şi „Mănăstirea Argeşului”; între anii 1888-1907 a scos, cu intermitenţă, revista „Muza Română”, singura revistă muzicală din Ardeal (pentru amănunte, vezi excepţionala monografie a profesorului Leon Muti: „Rebrişoara-Mărturii pentru eternitate”, ed. Eurograf, Cluj-Napoca, 2007, vol. I, pp. 91-112).