ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMANE DIN TRANSILVANIA

CAP.1 INSEMNATATEA ISTORIEI BISERICII ORTODOXE ROMANE

Istoria este totalitatea faptelor intamplate in trecut. Ea este cercetarea si expunerea stiintifica a faptelor istorice, adica studiaza viata istorica.

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane cerceteaza si arata nasterea crestinismului in tara noastra, organizarea Bisericii noastre pe parcursul secolelor, miscarile culturale si artistice care au traversat viata ei, incadrarea Bisericii in lupta poporului nostru pentru libertate nationala si dreptate sociala , relatiile ei cu celelalte Biserici si cu statul. Acestea toate formeaza obiectul Istoriei Bisericii Ortodoxe Romane. Ca imagine de ansamblu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane este o disciplina care vede critic si arata sistematic viata crestina a romanilor, in desfasurarea secolelor, pe teritoriile locuite de ei.

Biserica Ortodoxa a avut si are un rol religios-moral, pentru ca pune in inima credinciosilor credinta in Dumnezeu, in Sfanta Treime si cultiva dragostea fata de semeni. De asemenea, Biserica are si un mare rol cultural, primele carti scrise si tiparite in latina, slavona, iar mai apoi in romana, au fost carti de slujba si invatatura bisericeasca. S-au tradus si tiparit carti bisericesti in limba romana, de mari carturari si ierarhi ai Bisericii, amintim pe diaconul Coresi, mitropolitii Simion Stefan al Transilvaniei, Varlaam si Dosoftei ai Moldovei, Stefan si Antim ai Ungrovlahiei. S-a pus temelia limbii literare romanesti, inteleasa de romanii de peste tot. Cartile bisericesti, circuland in Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania si-au adus contributia la intarirea constiintei de unitate nationala a poporului roman. Primele cronici cu caracter laic au fost scrise de calugari si preoti de pe langa manastiri si biserici, amintim « Letopisetul de la Putna », « Cronicele » lui Macarie, Eftimie si Azarie, in Moldova, « Cronograful » lui Mihai Moxa in Tare Romaneasca, « Istoria Bisericii Sf. Nicolae » din Scheii Brasovului, apartinand protopopului Radu Tompea, in Transilvania. Primele scoli au fost, in cele mai multe cazuri, in incinta bisericilor si manastirilor, iar mai tarziu, in conditiile specifice din Transilvania, s-au organizat scoli elementare aproape in fiecare sat. Primele manuale scolare au fost scrise tot de slujitorii Bisericii, « Bucoavna » de la Alba Iulia din 1699, « Bucoavna » mitropolitului Iacob Putneanul din 1755, iar mai tarziu, ele au fost scrise sub tutela mitropolitilor Veniamin Costachi al Moldovei si Andrei Saguna al Transilvaniei.

Biserica a organizat primele asezaminte de asistenta sociala, se stie de spitalele si azilele pentru bolnavi si batrani, numite bolnite.

Mitropolitii Bisericii noastre au fost sfetnici ai domnitorilor si-n unele randuri, chiar loctiitori de domni.

In ceea ce priveste izvoarele Bisericii Ortodoxe Romane, am consultat unele lucrari ale Sfintilor Parinti, actele Sinoadelor ecumenice, colectii de documente publicate de Academia Romana, lucrari de Nicolae Iorga, Gh. Ghibanescu, Ioan Bogdan.

Prima lucrare de istorie a Bisericii Ortodoxe Romane a fost scrisa de Samuil Micu care a ramas in manuscris. A doua lucrare care a si fost tiparita in 1813, a apartinut lui Petru Maior. Au mai aparut lucrari ale unor mari carturari, dintre care amintim pe Filaret Scriban de la Iasi, Andrei Saguna si Ilarion Puscariu de la Sibiu si « Istoria Bisericii romanesti si a vietii religioase a romanilor » 2 volume, 1908-1909, de Nicolae Iorga. Dupa 1948 au aparut studii privind Istoria Bisericii Ortodoxe Romane facute de profesorii Institutelor teologice din Bucuresti si Sibiu, Alexandru Ciurea, Gh. Moisescu, Ioan Ramureanu, Niculae Serbanescu, Teodor Bodogae, Milan Sesan. In 1957 apare la Bucuresti un manual de Istoria Bisericii Romane, in doua volume, pentru studentii Institutelor teologice, semnat de prof Gh. Moisescu, Stefan Lupsa si Alexandru Filipascu, iar in 1980-1981 apare « Istoria Bisericii Ortodoxe Romane » in trei volume, scrisa de pr. prof. Mircea Pacurariu.

Iata ce spune marele nostru istoric Nicolae Iorga, in « Istoria Bisericii romanesti » vol.1 p 4-5 : « …privelistea unei vieti organizate, aproape milenare, in cursul careia mitropolitii, egumenii, si asa de adesea smeritii calugari ori umilii preoti de mir, au dat poporului, ei singuri aproape, toata invatatura, au inzestrat neamul cu o limba literara, cu o literatura sfanta, cu o arta in legatura cu gustul si nevoile lui, au sprijinit statul fare sa se lase a fi inghititi de dansul, au calauzit neamul pe drumurile pamantului, fara a-si desface ochii de la cer si au ridicat mai sus toate ramurile gospodariei romanesti, dand istoriei noastre carturari, caligrafi, sculptori in lemn, argintari, oameni de stat, ostasi, mucenici si sfinti »

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5