IOSEFINUL ORTODOX AL TIMIŞOAREI

Scrierile monografice au devenit în ultima vreme puncte de referinţă în istoriografia noastră contemporană. Aproape că nu există spaţiu românesc care să nu beneficieze de un asemenea gen de scriere cu o largă deschidere spre actul cultural, spre istoria locală şi tradiţiile specifice şi nu în ultimul rând spre viaţa creştină din sânul fiecărei comunităţi.
La Timişoara, oraşul binecuvântat de Dumnezeu cu o minunată salbă de biserici, în care, liturghia se oficiază nu numai în limba română, şi-a făcut apariţia lucrarea ,, Iosefinul ortodox - contribuţii monografice’’, scrisă cu tact şi înţelepciune de preotul dr. Ionel Popescu, parohul acestei biserici şi vicarul administrativ al Episcopiei Timişoarei. Cu această lucrare, autorul îşi îmbogăţeşte palmaresul scriitoricesc şi îşi completează cartea de vizită cu imaginea lăcaşului de cult şi a parohiei în care îşi desfăşoară activitatea.
După ce a scris ,, Ecouri perene de lumină şi credinţă în Ţara Sfântă’’, un adevărat ghid spiritual pentru pelerini, preotul Ionel Popescu îşi îndreaptă atenţia spre această lucrare atât de mult aşteptată de oamenii parohiei sale , şi nu numai, punându-şi în valoare potenţialul creator şi asumându-şi responsabilitatea unui travaliu pe care cercetarea însăşi o presupune. Scrie frumos şi cu mult suflet, abordând un stil plăcut şi încărcat de acurateţe.
Ca orice monografie ,,Iosefinul ortodox’’păstrează structura adiacentă a unei asemenea lucrări. Mai întâi face o incursiune în istoria parohiei din cel mai vechi cartier al Timişoarei, Iosefinul, întemeiat în anul 1744, care s-a numit la început ,, Maierele german’’, după numele primilor săi locuitori. În cea de-a treia călătorie prin Banat a împăratului Iosif al II-lea, cartierul va primi numele de Iosefin (Iosefstadt). Acest lucru ne aminteşte şi de trecerile sale prin Ţara Năsăudului unde va schimba denumirea a trei localităţi cu nume latineşti : Parva, Nepos şi Romuli, folosindu-se de celebra expresie din poemul lui Cosimelli : ,,Salve parva nepos Romuli !’’, adică: ,,Te salut mică nepoată a lui Romulus !’
Aspectul istoric se împleteşte în mod armonios cu evoluţia societăţii timişorene, respectiv cu această zonă a oraşului. Folosind cu pricepere documentul arhivistic pe care îl aşează cu acribie în textul anume construit, scoate în evidenţă manifestările social-filantropice şi cultural-spirituale de excepţie pe care parohia, prin vrednicii săi slujitori, le-a iniţiat şi le-a desfăşurat pe parcursul existenţei sale.. Pagini încărcate de informaţii care stârnesc curiozitatea sunt cuprinse şi în celelalte capitole tratate cu meticulozitate, bine argumentate şi sistematizate : Biserica Naşterii Maicii Domnului, Pictura, Casa parohială, Biblioteca şi arhiva, Tipografia parohială, etc.
De un spaţiu privilegiat se bucură capitolul ,, Preoţi şi diaconi’’prin care autorul realizează 21 medalioane spirituale dedicate slujitorilor acestei biserici , de la începuturile sale şi până în zilele noastre. Sunt portrete pline de căldură şi admiraţie turnate în tiparul cuvintelor. O atenţie deosebită o acordă corului bisericesc şi dirijorilor săi, între care s-au aflat şi se află oameni de seamă din lumea muzicii.
Cartea preotului Ionel Popescu este scrisă cu multă pricepere şi rigoare ştiinţifică , cu exigenţa impusă de însăşi importanţa acestei biserici în oraşul de pe malul Begăi. Bogăţia bibliografică , grafica de excepţie şi fotografiile color deosebit de frumoase îi dau calitatea de document inedit care se adaugă la comoara istoriografiei noastre bisericeşti.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5