Ioan Mititean: Primăvara rebrișoreană, 22 de ediții, nu 2. Cei de azi nu pot avea o viață socială din nimic, luând totul de la zero

Comuna Rebrișoara ,la cei 641 de ani de la atestarea documentară,după cercetătorul Suciu Coriolan,a reluat manifestarea populară “PRIMĂVARA REBRIȘOREANĂ”,o sărbătoare a naturii și frumuseții,cu înțelesuri profunde despre relațiile interumane și despre relațiile sătenilor cu istoria locală și cu natura.Primarul de Rebrișoara, Viorel Clapău, se pare că a pornit cu dreptul în cel de al doilea mandat, dovedindu-se a fi un păstrător al tradițiilor locale,care valorează mai mult atunci când au rădăcini în timp.
Sărbătoarea rebrișoreană a fost botezată și inițiată acum 43 de ani, din dorința de a păstra obiceiurile și datinile locului,de a păstra și purta costumul popular, și de a se permanentiza activitatea cultural-artistică în localitate. Prima ediție a avut loc în data de 26 mai 1973 și s-a desfășurat fără întrerupere până la 7 iunie 1992,deci 2o de ediții,plus ultimele două ,totalizând 22 de ediții. In invitația apărură în ziar s-a strecurat o eroare ,adică o ruptură în istoria locală,o subapreciere a părinților și bunicilor noștri care au scos din anonimat acele comori strămoșești ,în scopul de a le utiliza la socializarea individului ,la asigurarea procesului continuității generațiilor spre un făgaș constructiv al dragostei față de sat și neam.
Dacă suntem la ediția a –ll-a cum scrie pe invitație, e un semn de ruinare a valorilor culturale acumulate de rebrișoreni în atâtea secole de existență ,e un semn că secăm izvorul ce a furnizat nașterea atâtor valori create de sătenii de pe Valea Gersei,de pe Podirei,de la Podul Rebrii, de pe ulițele satului de centru care au ridicat prestanța serbării prin ținuta tradițională-opinci,suman,traista și dăsagii purtați pe umeri la parada portului de badea Anchidim a Nețului, de badea Petre din Ceie,badea Costănău,Ieremei,Hadăr,badea George Muti,Leon a Fătului,Olar Ion,și mulți alții de la Podul Malului,Dobodea,Scrada,Valea Babii,Străginoasa,Dobodița,Răstoaca,oameni de la izvoare ce au furnizat nașterea acestor valori ,oameni simpli ce au gândit în perspectivă.Oameni care au adus pe scenă obiceiurile locului cum sunt:jocul hurduzeul,cununa grâului,tercul,claca,șezătoarea,nunta(miri-Radu Vălean și Păvăloaie Voichița)

Indiferent ce formațiune politică ne tutelează,slujitorii culturii sunt datori să acționeze în favoarea memoriei istorice a neamului nostru ,de a transmite tot ce-i bun și frumos generațiilor viitoare.Însăși cuvântul-tradiție –înseamnă transmitere, învățăminte, în limba latină, de unde de fapt provine.
Primarul de Rebrișoara reluând această tradiție locală,bineânțeles aducând la fiecare ediție elemente noi, face un act de prețuire,de apreciere a produselor creației umane ,la nivelul conștiinței sociale a comunității,un simbol al identității colective . Respectând tradițiile cu ordinea lor firească e un semn că triumfă binele,frumosul,adevărul care deschid calea afirmării omului și recunoașterea valorilor sale și de grup.
Sărbătoarea rebrișoreană,la vârsta de 43 de ani și-a dovedit eficiența ca o sărbătoare a satului,a zonei,a familiei,ca și hramul unei Sfinte Biserici axându-se pe –ospitalitate,bunăvoință și prietenie ,este un refugiu al omului în primăvara vieții,care exprimă tinerețe și o nouă relație dintre om și natură .
Cei de azi,nu pot avea o viață socială din nimic ,luând totul de la zero. La a 45-a aniversare,deci peste doi ani mă gândesc la o carte intitulată –„Primăvara rebrișoreană,în vârful peniței „din respect pentru sat care mi-a pătruns în suflet ca și satul natal.
Aștept invitația pentru ediția următoare .