Întoarcerea la clasici

( Clubul Saeculum, Beclean, 2007 )

La simpozioane şi sesiuni de comunicări, mai ales în judeţul Bistriţa-Năsăud, mi-a fost dat să cunosc un tânăr profesor de română şi engleză, din Maieru, „cuibul visurilor” lui Rebreanu. Se numeşte Icu Crăciun, este maierean de origine, a fost elevul eminentului dascăl şi publicist Sever Ursa, iar acum este colaboratorul său cel mai de nădejde, ca redactor-şef la publicaţia maiereană ce poartă titlul duioasei şi nostalgicei povestiri autobiografice rebreniene: „Cuibul visurilor”.

A publicat de curând o carte, Întoarcerea la clasici în care îşi adună între coperţile volumului o parte dintre articolele publicate în ziarele şi revistele bistriţene ( mai ales în revista „Cuibul visurilor” ). Titlul este oarecum frecvent în culegerile de studii, articole şi eseuri ale unor istorici literari: o carte a lui Cornel Regman se intitulează Întâlniri cu clasicii ( Editura Eminescu, 1998 ), o alta mai veche a lui Edgar Papu, care a şi generat o aprigă controversă literară legată de protocronismul românesc, se numeşte Din clasicii noştri ( Editura Eminescu, 1977 ). Mihail Sadoveanu în taciturnitatea sa a rostit, se spune, o vorbă memorabilă în legătură cu scriitorul clasic: „Clasic, ar fi spus autorul Fraţilor Jderi, este un scriitor despre care toată lumea vorbeşte şi nimeni nu-l citeşte.” Această butadă sadoveniană mi-a venit în minte când am citit argumentul cărţii lui Icu Crăciun, o pledoarie pentru citirea clasicilor: „Pentru a cunoaşte, în profunzime, gândirea clasicilor, mai întâi e de recitit, cu creionul în mână întreaga lor operă. Neignorând, fireşte, părerea specialiştilor. Numai atunci când cititul se transformă din hobby în muncă sistematică, disciplinată, suficienţa poate fi învinsă.” Un lucru asemănător ne spunea, cu mulţi ani în urmă, regretata noastră profesoară de limba şi literatura română de la un liceu gherlean, Cornelia Hossu, când ne îndemna să citim mai întâi opera şi numai după aceea studii şi articole despre, cu care eventual să ne confruntăm propria noastră opinie.

În cartea lui Icu Crăciun sunt câteva oneste contribuţii de istorie literară: corectarea unor erori în legătură cu biografia Veronicăi Micle din articolul profesorului năsăudean, Octavian Ruleanu, o menţiune despre o piesă patriotică aparţinând lui Caragiale, colaborarea statornică, aproape neştiută nici chiar de exegeţii săi, a lui Pavel Dan la o revistă pedagogică năsăudeană „Vatra”, cu schiţa Bătrâneţe ( în „Vatra”, An II, 1936, nr.4-5 ), de fapt o reeditare pentru că povestirea fusese iniţial publicată în revista turdeană „Abecedar”.

Interesante sunt apoi articolele despre oameni şi cărţi din Năsăud, despre care profesorul şi publicistul Icu Crăciun scrie cu preţuire şi afecţiune; în primul rând despre mentorul său literar, Sever Ursa, căruia îi urează la aniversarea a 75 de ani de viaţă, sănătate şi putere de muncă, semnalează apariţia Poeziilor lui Iustin Iliesin, editate de Sever Ursa, ca un eveniment literar, scrie despre colegii săi de condei din Ţara Năsăudului, prozatorii Cornel Catuţiu şi Aurel Podaru ( despre acesta şi în ipostază de cronicar plastic ), despre folcloristul şi istoricul Liviu Paisis din Rodna.

În sfârşit, duioase pagini despre satul natal completează sumarul unei cărţi scrise cu intenţia implicită de a îndemna la citirea clasicilor şi la preţuirea şi cunoaşterea tradiţiilor istorice şi literare locale.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5