Interviul amânat

In memoriam George Gavriluţiu

Pe profesorul George Gavriluţiu l-am văzut pentru prima dată în toamna anilor 1977 sau 1978. Pe atunci eram profesor în localitatea Parva. Trebuia să fiu prezent la Năsăud, la obişnuitele consfătuiri ale cadrelor didactice. Am participat la ele, însă la Beclean. Atunci, cineva, la fostul cinematograf ,,7 Noiembrie”, mi l-a arătat pe profesorul George Gavriluţiu. Avea în mâna dreaptă câteva reviste literare. Asta a fost pentru mine imaginea emblemă a lui George Gavriluţiu, profesorul de română cu reviste literare în mână.

Aflam peste ani, că scrie versuri, că este directorul Casei de Copii din Beclean. Am făcut cunoştinţă cu el, în compania altui profesor de română şi el iubitor şi practicant al condeiului, Mihai Litinschi, prin 1986, dacă nu mă înşel, când l-am însoţit pe cel din urmă la Ploieşti, cu elevii judeţului nostru, calificaţi la faza naţională a olimpiadei de limba şi literatura română.

După 1990, când am revenit în Beclean, în oraşul anilor mei de gimnaziu şi de liceu, am avut prilejul să-l cunosc mai îndeaproape pe profesorul George Gavriluţiu. Participa cu plăcere la viaţa culturală a Becleanului, începuse a se afirma ca poet, l-am avut ca oaspete al Şcolii Generale ,,Liviu Rebreanu” din oraşul nostru, la mai multe întruniri literare, la ,, Colocviile de la Beclean” , la ,,Bunavestire Art”, manifestări organizate de prozatorul Aurel Podaru, la şedinţele cenaclului literar şcolar ,,Pragul”. Receptiv şi fire sufletistă, atunci când noua şcoală ,,Liviu Rebreanu” şi-a încropit biblioteca, a donat acesteia multe cărţi.

M-am bucurat şi am scris despre volumul său de debut ( ,,Dreptul la linişte”, Editura ,,Clubul Saeculum”, Beclean, 2003), i-am postfaţat cea de-a doua cartea de poezii ( ,,Rezervaţia sufletului”, Editura ,,Mesagerul”, Bistriţa, 2007), i-am prefaţat cel de al treile volum liric ( ,,Rod”, Editura ,,Napoca Star”, Cluj-Napoca, 2008).

Am tăifăsuit uneori în compania lui despre literatură, despre poezie, despre problemele învăţământului, despre revista lui de la Casa de Copii , ,,Izvoare”. Era un admirabil interlocutor. Răbufneau în peroraţiile lui două pasiuni : pentru lectură, pentru profesiunea de dascăl de română.

La începutul lui decembrie 2009, i-am propus să trec pe la el şi să-i iau un interviu. Ar fi fost primul meu interviu. Am amânat, timpul a trecut şi George a ajuns pe patul de spital. El care mărturisea astfel : ,,M-am vindecat prin cuvânt,” ( ,,M-am vindecat...”) a plecat să-şi ,,rostuiască dreptul la linişte” ( ,,Dreptul la linişte”). Acum regret, că n-am fost un adevarat ardelean, cum spunea Lucian Blaga, să-mi duc un gând până la capăt.

Nu îmi mai rămâne decât imaginea profesorului cu reviste literare în mână, imaginea poetului citind din versurile sale, imaginea omnului tăifăsuind elegant şi elevat lângă umbra galbenă a unei sticle de bere.

Interviul pe care l-am ratat o să îl realizez în clipele mele de insomnie , de singurătate , când îmi voi aduce aminte că am mai pierdut un prieten.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5