Ilva Mare, o comună încărcată de taine

Editura Argonaut din Cluj-Napoca, a scos de sub tipar la finele anului 2014 o carte monografică a comunei Ilva Mare. Dascălul local Pavel Berengea şi-a unit forţele creative cu Adrian Onoferiu, aşa că nu le-a fost urât să se angajeze la drum, încurajaţi fiind de Mircea Prăhase, de a lăsa ceva urmaşilor, parafrazându-l în paginile de început pe episcopul Vasile Moga, care în anul 1821, într-o circulară trimisă la Vlădeni, Braşov, a spus: „..... alţii după noi, văzând temeiul pus, le va veni aminte să mai zidească mai sus şi să ude pământul din sudoarea noastră ca să răsară şi să se facă de seceriş”.
Cartea celor doi cărturari este scrisă în format A4 şi are un număr de 180 file de istorie. Începe cu scoaterea în relief a preocupărilor unor înaintaşi de a lăsa urmaşilor manuscrise din istoria comunei, ca de exemplu Pavel Gălan, care de prin anul 1863 a început să scrie poveşti despre sat, cu corecturile de rigoare şi unele adaosuri din partea lui Nestor Şimon. Acţiunea s-a continuat de preotul Ieronim Slăvoacă, şi iată că cei doi cărturari au finalizat această lucrare ştiinţifică, având ca temelie manuscrisele, ca un valoros tezaur documentar.
Alte mărturisiri despre Ilva Mare le-a consemnat şi scriitorul Teodor Tanco, care a dovedit originea ilveană a lui Ion Creangă.
Despre comuna Ilva Mare a mai consemnat şi Mircea Vlădică şi în mod special Pompei Boca, cercetătorul de mare cuprindere care a lăsat repere documentare de mare valoare pentru cei care se angajează la asemenea lucrări. E un lucru deosebit că autorii valorifică tot ce e bun de la înaintaşi, silindu-ne a ne apăra şi păstra cu deosebire limba, legea şi moşia erezită de la dânşii.
Cartea conţine date, documente, scrisori, povestiri transmise prin viu grai de la o generaţie la alta, cât şi date despre hotar, păduri, biserici, oameni, fapte, familiile ce s-au aşezat pe aceste locuri începând cu Toma Miclauş venit din Maieru, familia Sita, Lorinţenii sau Hanganii etc.
Au cuvântul bătrânii satului care povestesc despre localitatea lor aşa cum au auzit de la părinţii şi bunicii lor, priviri asupra evenimentelor săteşti, viaţa grănicerească, documente anexate de Nestor Şimon, scrisori, circulare, chestionare, sentinţe, inventar reprezentând bunurile obştei şi ale bisericii, contracte, declaraţii, riduri de hotar, văi, munţi, problemele etnografice şi de arhitectură ţărănească, obiceiuri, situaţia bejenarilor, testamente, personalităţi, statute(a Reuniunii de împrumut şi păstrare, a Căminului cultural precum şi regulamentul arcaşilor, o formaţiune de propagandă culturală a Căminului cultural).
Pe paginile finale apare un epilog în care autorii fac cunoscute eforturile unor cărturari din partea locului pentru cunoaşterea istoriei locale, preconizând acţiuni pentru luminarea viitorului ilvenilor, ataşându-se ideilor celor doi deschizători de drumuri, şi anume Pavel Gălan şi Ieronim Slăvoacă, printre care amintim pe: Aurel Feştilă, IloaIe Cătună, Alexandru Husar, Sever Ursa, Pompei Boca, Pavel Berengea, Ureche Ieronim, Ana Berengea, cât şi mărturiile urmaşilor protopopului Slăvoacă despre Liviu Rebreanu şi despre debutul său literar în cadrul Casinei Române din Ilva Mare.
Cartea Ilvei Mari este antrenantă în inerţiile zilei, conferă o coerenţă de perspectivă solidă şi stabileşte legături cu predecesorii încărcaţi de taine pe care autorii încearcă să le descifreze şi să le ancoreze în repere valorice de netăgăduit.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5