Ifose dictatoriale în democraţia noastră debilă

Ce emite Cotroceniul trebuie asimilat (în poziţie de drepţi!) şi papagalizat în teritoriu. In zilele acestea s-au consumat mai multe secvenţe ale aceluiaşi scenariu. Mă voi referi la două dintre ele, consternante deopotrivă.

Am rămas siderat citind într-un cotidian judeţean afirmaţia băţoasă a unui fruntaş de partid (a cărui gândire va avea nevoie azi-mâine de atele, cârje şi pansamente): ”ori cu noi, ori împotriva noastră”. ”Tulai Tină! – ar exclama un mintos ţăran din Runcu Salvei – vorba asta a tovarăşului Ioan Olteanu (căci de el este vorba) e dictonul stalinist al anilor 50, în aşa- zisă ”dictatură a proletariatului”: ”Cine nu este cu noi este împotriva noastră, tovarăşi!” Aşa înţelege acest demnitar democraţia în România anului 2009. Slugărnicia faţă de Cotroceni a căpătat vocalize uluitoare şi conduită de logofăt.

Pe de altă parte, conu Tipătescu de la Cotroceni (preşedintele ţării, al partidului, în care face pantomimă Ioan Olteanu) îşi confundă persoana cu funcţia şi funcţia cu noţiuna de ţară. Acuzat în mass-media de practici teroriste, se enervează şi-i face pe jurnalişti ”ticăloşi” şi, asumându-şi nonşalant şi cinic mai vechea zicere ”Eu sunt statul!”, consideră că atitudinea nelinguşitoare a unor ziarişti înseamnă denigrarea statului. (Cineva din mahala ar fi exclamat: ”Iote! S-a umflat orezu-n el”).

Dar profesioniştii din radio, de la tv. şi din presa scrisă nu fac altceva decât să constate penibila şi crunta realitate românească a anului 2009, refuzând să ascundă gunoiul sub preş. Comentariile lor au în vedere câteva aspecte vizibile şi din avion, fără binoclu: Inloc să ţină în echilibru relaţiile, atribuţiile celor trei puteri, Traian Băsescu a adus statul român în situaţia în care puterea judecătorească nu funcţionează. Doi: Puterea legislativă a ajuns un fel de ”fată în casă” a guvernului (dovadă fiind recenta lovitură antidemocratică - apropo de cele trei pachete de legi – prin care, practic, executivului i se permite să preia funcţii legislative).

Dacă eşti lipsit de educaţie moral-civică, dar eşti la putere şi nu vrei s-o pierzi, atunci, pentru moment, e firesc să te comporţi arogant, dur şi să te tenteze dictatura.

În ce ne stă speranţa pentru instituirea (nici nu salvarea!) statului de drept? Rămânem cu întrebarea, fiindcă, pe unde umblăm în ultima vreme în spaţiul românesc, plutesc mirozne de fripturi, mititei şi bere…Hă-hă! (Cui aparţine râsul?)