Hristos a Înviat! - ne-au cântat – şi ne cântă – clopotele Bisericii Spitalului din Năsăud

Biserica Sfinţii Doctori fără de Arginţi Chir şi Ioan din incinta Spitalului Orăşenesc „G. Trifon” Năsăud s-a îmbogăţit şi a bucurat credincioşii oraşului cu clopotele care au bătut pentru prima dată – împreună cu toaca – în Noaptea Învierii. La toacă şi clopote se adaugă ceasul care marchează prin sunete atât sferturile (prin una, două, respectiv, trei bătăi de clopot mijlociu) cât şi ora exactă – prin bătaie de clopot mare. În miezul zilei, cu un minut înainte de ora 12, în sunete de clopote se cântă în această perioadă imnul „Hristos a Înviat”.

Toate acestea s-au realizat (din iniţiativa preotului slujitor al bisericii şi contribuţia credincioşilor) de către inginerul Dan Marin din Arad, cel despre care aflăm că este inventatorul unui „sistem inedit care a atras cele mai multe priviri la Târgul de obiecte bisericeşti de la Oradea. Este vorba despre o candelă care reuşeşte să se opună gravitaţiei cu ajutorul unui dispozitiv care creează un câmp magnetic ce susţine candela la mică distanţă. Candela care pluteşte se roteşte în aer deasupra unui suport sub formă de carte”.

Despre clopote, iată ce ne-a declarat inginerul Dan Marin: „Sistemul de clopote este electronic iar sunetul are la bază un model real. Sunetele de clopote nu sunt înregistrări, iar adesea pot fi redate simultan maxim cinci din banca de date de cincisprezece şi pot fi schimbate între ele în timp real, fără rupturi de ritm sau de sunet. Activarea în regim manual: bătaie cu bătaie sau grup de două, trei, patru, cinci clopote. Modul de funcţionare: în regim automat.

Ceasul are în memorie trei melodii: „Cu noi este Dumnezeu”, „Hristos a Înviat”, „O ce veste minunată” (în sunete de clopote).

Sistemul are şi toacă cu activare manuală. Sunetul clopotelor nu marchează numai anumite momente ale slujbelor, ci exprimă sărbătoarea, durerea şi bucuria.

Clopotele produc sunete de o muzicalitate armonioasă şi diversificată, potrivit scopului pentru care se trag, creându-şi un spaţiu sonor al lor, un adevărat univers. Cine se află în raza undelor acestora participă la starea de exaltare şi răpire care transmite o chemare la rugăciune prin glasul lor lin. Menirea clopotelor este sintetizată într-un dicton latin astfel: vivos voco, mortuos plango, fulgura frango (cheamă pe cei vii, plâng pe cei morţi şi alungă fulgerele).