Gledin, Gledin…. colț de rai!

Alex. Surdu

Când, de vreo două săptămâni, am primit o invitație să particip la o manifestare culturală la Gledin, am devenit puțin circumspect și chiar nedumerit. Sentimentele nu erau generate de tema invitaței, participarea la tabăra : „Balada verii”, nici de organizatori: Biblioteca Municipală „Petru Maior” Reghin, ASTRA Mureș, omul de cultură și poetul Nicolae Băciuț. Nedumerirea mea a apărut față de tot ce avea legătură cu locul de desfășurare a acestei tabere: Gledin. Nu auzisem în viața mea de acest loc, habar n-aveam unde-i aievea. Nu știam dacă e sat sau un cătun uitat de lume ...
Pe 24 iulie, am ajuns în Reghin. Acolo, am descoperit un oraș cu adevărat frumos și curat, plăcut ochiului care mustește de un multiculturalism tipic Ardealului. Tot acolo am cunoscut o doamnă deosebită: Sorina Bloj, directorul bibliotecii „Petru Maior”. Doamna Sorina reprezintă „ecoul” de ieri și de azi al amintirilor mele despre muzica folk ...
După o plimbare în centrul Reghinului, nedumeririle mele parcă se mai risipiseră. Am aflat câte ceva despre Gledin, de-acum știam că este în județul Bistrița-Năsăud, în comuna Monor, la 30 de kilometri de Reghin. Și am pornit-o spre Gledin ... Pe drum am văzut sate și peisaje care începeau să-mi risipească treptat temerile.
Odată ajunși în Gledin am fost întâmpinați de un părinte ortodox de toată isprava: Ioan Titieni. În sfârșit, după prezentările de rigoare am fost repartizați la gazdele noastre: oamenii din Gledin. Și a început pentru mine relevația. Ușor, ușor mi-am dat seama că am intrat într-o lume de vis, despre care nu mai credeam că există, cel puțin în jurul meu ... În drum spre gazdă am observat case faine, m-a izbit un miros de fân uscat care-mi gâdila plăcut nările. Oamenii ne-au primit frumos. A început programul interesant și divers, care a îmbinat cultura cu spiritul veritabil românesc și religios.
Dar nu asta a fost lucrul cel mai impresionant pentru mine, ci descoperirea unor locuri și oameni noi. Totul este învăluit, până și aerul, de spiritul Sfântului Pahomie care și-a tras seva din Gledinul Ardelenesc, chiar dacă a ajuns Episcop de Roman și monah în Ucraina …
Cei din Gledin simțind parcă ocrotirea și iubirea venită din spiritul Sfântului Pahomie au făcut un centru cultural cu numele Sfântului. Acest centru cultural este gazda a numeroase manifestări culturale și religioase. Preotul Ioan Titieni a trecut peste tot greul și cu chemare și iubire dumnezeiască, sprijinindu-se și pe oamenii din turma sa a construit un locaș de cultură și credință.
Vrednicia gledinenilor se citea din ochii și privirea păstorului care radiau în momentul când ne prezenta planul viitor de dezvoltare a centrului. Dar vrednicia gledinianului este aratată de mult prin lucruri pe care le-am descoperit cu o plăcere aproape nebună. Case frumoase și îngrijite, hambare pline de fân, grajduri pline de animale. Când eu, orășeanul, mergem la programul care începea cu rugăciunea de dimineață, oamenii veneau deja cu o remorcă de fân, și-și trăgeau oleacă sufletul după primul asalt de dimineață asupra pășunii…
M-a fermecat un miros puțin înțepător dar duhnind a hărnicie și prosperitate: mirosul de grajd. M-am încumetat să intru în grajdul gazdei mele și am văzut vreo douăzeci de vaci și viței, primind explicația că gazda mai avea un grajd puțin mai jos, în care mai erau cam cincisprezece vaci ...
Pe drum, nu prea văzut-am oameni în timpul zilei ... Seara mai veneau la spectacol… dar se retrăgeau relativ repede. Este sezon de făcut fân, iar în Gledin, oamenii trăiesc din creșterea animalelor, în special. Ospitalitatea lor este nemărginită, cu toate problemele lor de peste zi și seară, de pe câmp și din gospodărie, ne-au purtat de grijă, cu o delicatețe și o căldură deosebită, din care ar putea învăța toate unitățile hoteliere și de turism, care fac bani din turism, spre deosebire de gledineni care ne-au cazat, cu multă dragoste, benevol, fără un avantaj material, doar din prietenie și iubire creștinească față de semeni.
Tradiția, dansul, cântul și portul popular sunt la ele acasă, în Gledin. Impresionant este cu câtă fală își poartă portul popular și ce frumos răsună valea de cântul și dansul lor autentic popular.
Pentru mine a fost ceva extraordinar să aud și să văd spectacole populare, cu cântăreți și cântărețe de folclor autentic. Cântul feciorului gazdei mele, Andrei, un băiat cu voce cristalină, mi-a furat și câteva lacrimi.
Totul a fost completat cu recitaluri de folk, pictură de icoane, vizită la stână și la Monor, evident și rugăciune cu smerenie creștinească.
Orășenii veniți la tabăra de la Gledin au întâlnit o lume adevărată și autentică. Atmosfera a fost minunată, creativă și recreativă în același timp.
Această lume de tabără plăcută, diversă și ungătoare la suflet a fost asigurată de vrednicul părinte Ioan Titieni, de domnul Nicolae Băciuț, un promotor de talente și cultură, și, în special, de doamna Sorina Bloj, o sufletistă fără de margini, care n-avea stare ca totul să iasă bine. Am mâncat și savurat … Cultură pe pâine ... Iar asta este exact menirea Sorinei Bloj, să răspândească cultură; și o răspândește cu har și talent. Lor le mulțumesc din suflet pentru zilele minunate petrecute în tabără.
Dar peste toate, le mulțumesc celor din Gledin, niște oameni la locul lor, harnici, gospodari și mari iubitori de oameni.
Oameni buni, mergeți și vizitați satul Gledin, că-i un colț de rai!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5