( Foto) Casa Costumului Popular Viginia Linul, inaugurată în curând. Virginia Linul: Suntem un brand, nu un magazin de artizanat care să vândă chinezării

Rep.: -Începând din această lună Virginia Linul este Cetăţean de Onoare al comunei Salva. Ce înseamnă pentru tine această recunoaştere de Cetăţean de Onoare al comunei natale, pe lângă faptul că ai alte zeci de distincţii pe plan internaţional?

Virginia Linul: - Mă simt onorată să primesc acest titlu şi, totodată, vreu să spun că acest titlu îmi dă şi o responsabilitate. Nu pot să spun că mă obligă, pentru că ar fi un discurs politic, nu, mă onorează pentru că este un titlu de recunoaştere. Ceea ce am făcut până acum nu a fost din obligaţie, am făcut din suflet, din conştiinţă, din responsabilitate şi din mult drag. La început, prin anii 1998-2000 spuneam prietenilor că eu, la Salva, voi face un punct de oprire, un punct de reper al costumului popular. Ei zâmbeau pe sub nas, dar au fost mulţi care mi-au zâmbit şi în faţă şi mi-au spus că nu se face primăvară cu o floare. Nu se face cu o floare primăvară, dar, uite că eu am demonstrat că se poate face primăvară cu o floare, pentru că în urma mea a înflorit un câmp întreg. Eu am dat tonul, am dat exemplu, iar în urma mea a înflorit un câmp, s-a dezvoltat un curent, ca să spun aşa. Această apreciere, acest titlu vine în urma muncii mele, muncă de ani de zile.

Rep.: -Vreau să vorbim despre noul muzeu al Virginiei Linul, ce va fi inaugurat curând.

Virginia Linul: - Vă invit în data de 27 iunie, ora 13.00, la inaugurarea Casei Costumului Popular Virginia Linul. Proiectul l-am gândit eu personal. Îi spun „Casa Costumului Popular Viginia Linul” pentru că se găseşte şi partea de istorie, şi actualitatea – producţia, partea de creaţie pe care o relizăm noi şi continuitatea costumului popular - şi partea educativă, pe care o va regăsi fiecare vizitator care ne va trece pragul, atât cei tineri, cât şi cei în vârstă. Toată lumea poate să vină şi să înveţe. Eu am gândit acest proiect altfel. Nu este un muzeu naţional care trebuie să aibă doar patrimoniu, nu este un simplu magazin de artizanat în care găseşti chinezării. Nu, în magazinul meu se găsesc doar produse Virginia Linul, produse realizate de mine. Nu veţi găsi altceva în magazinul meu decât produsele mele. La etaj este partea de atelier, partea educativă şi partea de istorie. În partea de istorie am un patrimoniu extraordinar, adunat de mine în ultimii ani, din cămară şi din pod. Nu mi-a venit să cred cât de multe am. Dacă la început am crezut că nu o să-mi ajungă spaţiul, la urmă chiar m-am convins că nu ajunge, deşi le-am expus pe pereţii muzeului, chiar şi în pod. O parte din acest muzeu l-am dedicat costumelor populare din diferite zone ale ţării. Aici pot veni oamenii să vadă diversitatea costumului popular. Chiar vreau să fac şi educaţie. Voi mai amenaja într-un colţ (deocamdată nu am reuşit pentru că este foarte mult de lucru, şi o spun eu care sunt obişnuită cu munca) în care fiecare doritor să vină să pună mâna pe ac să vadă cum e să faci un model, am un război de ţesut pe care să ţeasă, să pună o mărgică, să bage aţa în ac şi să vadă cât de mult se munceşte la o floricică, până realizezi o floare, atât prin metoda de lucru cu cruciuliţă, păşituri, cu pene, cu mărgele. Vreau să arăt toate metodele de lucru, pentru ca oamenii să conştientizeze valoarea lucrului, să vadă totodată şi preţul. Noi suntem o societate de consum şi am văzut la televizor că trebuie să luăm totul ieftin. Vreau să spun că nu trebuie să luăm totul ieftin, trebuie să ştim să evaluăm şi să facem diferenţa muncii. Şi atunci, acolo, prin acele exemple, vreau să arăt tuturor ce înseamnă lucrul manual, ce înseamnă un produs lucrat, ca timp de lucru. Sunt persoane care vin la mine şi-mi spun că e scumpă ia. Eu le spun că le dau dublu preţul, dar să o realizeze ei. Îmi spun că ei nu ştiu să o facă. Dar dacă nu ştiu să o facă, cum ştiu să îi pună preţ? Dacă nu ştii să evaluezi un lucru decât prin prisma publicităţii de la televizor atunci nu pune preţ sau spune că nu ai posibilitatea să o cumperi. Dar nu poţi spune că e scump. Şi atunci, pentru aceşti oameni, care trebuie convinşi, trebuie să vadă câtă muncă este în spatele unei ii, unei cămeşi, unui costum popular, trebuie să le arătăm. Şi abia atunci vor ştii să aprecieze mult mai mult, mai ales rezistenţa lor în timp. Asta vreau să fac eu. Vreau să fac educaţie. Cred că e rolul meu, pentru că nimeni nu face acest lucru. Fiecare muzeu arată partea de istorie. Cu siguranţă, de la un etnograf, într-un tur, poţi afla doar vechimea costumelor populare şi metodele de lucru, într-un magazin vezi doar ceea ce vrei să cumperi, dar la mine, fiind un atelier, şi chiar mai mult, casa costumului popular, poţi să vezi şi chiar să simţi cum se realizează un costum popular. Vreau să cred că am un proiect deosebit. Este strict Virginia Linul, ideile mele, totul este gândit de mine, totul este aranjat de mine. Sigur, la amenajat, în partea de sus, m-au ajutat prietenele mele de la „Flori Dumitrene”, care au venit două zile şi m-au ajutat la amenajare. De asemenea m-a ajutat prietena mea Ica, sora mea, dar abia în două săptămâni am reuşit să amenajăm. Am lucrat zece femei şi deocamdată nu este gata. Repet încă odată: nu sunt un magazin de artizanat care să vândă chinezării. Sunt un brand şi vreau să vând doar produse marca Virginia Linul. Având în vedere studiile mele şi cercetările aprofundate pe care le-am dobândit de-a lungul anilor, trebuie să le spunem şi să le predăm mai departe tinerilor, şi nu doar tinerilor, ci tuturor, indiferent de vâstă. Oamenii trebuie să cunoască în profunzime portul popular, să cunoască munca din spatele unei ii sau a unei cămăşi sau a unui pieptar. Eu asta vreau să arăt, asta vreau să explic oamenilor care îmi vor călca pragul. Vreau să vadă munca din spatele unui obiect de artă care dăinuie trei generaţii. Trebuie să se vadă munca mea de ani de zile şi munca părinţilor mei, a bunicilor mei. Pentru că eu vreau să pun în valoare munca oamenilor din zona noastră, a tuturor, hărnicia, dăruirea lor, implicarea şi mândria lor. Pentru că sunt oameni harnici aici în zonă.

Rep.: -Salva a devenit un reper pe harta turistică datorită costumului popular.

Virginia Linul: -Vreau să aduc oameni din întreaga lume la Salva, să vadă cum e la noi acasă. Dacă cu mulţi ani în urmă mergeam cu câte 5-7 valize la expoziţii internaţionale şi arătam câte un colţ de la mine din sat, din judeţul nostru şi din România străinilor, de data asta îi invităm pe străini să vină să ne vadă la noi acasă. Şi nu doar pe străini. Eu zic că şi românii trebuie să vină pentru că acest virus cred că nu a venit degeaba, cred că trebuie să ne gândim să vizităm România, să vizităm fiecare colţ, să vedem frumuseţea României, să consumăm produsele româneşti şi să ne bucurăm de tot ce-i românesc. Ar trebui să fim puţin mai aplecaţi spre ceea ce-i românesc, spre munca noastră, spre truda noastră, să ne bucurăm unii de alţii, să cumpărăm produse de la producătorii noştri români, de la producătorii locali. Să nu ne uităm că în aceste magazine de duzină sunt produse ieftine, pentru că pe noi cu acest lucru ne atrag, cu cea mai ieftină marfă dintr-un magazin. Să nu căutăm ce-i ieftin, să căutăm ceea ce este bun. Pentru că diferenţa de preţ este diferenţa de calitate. Eu asta încerc să fac aici: şi istorie, şi educaţie, şi artă, şi cultură, şi imagine. Îmi place să spun că munca mea este un complex întreg, începând de la creaţie, tradiţie, producţie, desfacere, imagine.

Rep.: - Îţi mulţumesc. Cu siguranţă ai un rol important în promovarea tradiţiilor noastre şi cunoaşterea costumului popular românesc, atât în ţară, cât şi în străinătate.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5