Fiul temutului Lavrenti Beria povesteşte... (10)

Cartea sa, „Mon pere Lavrenti Beria. Au coeur de la pouvoir stalinienne” („Tatăl meu, Lavrenti Beria. În inima puteriistaliniene” aduce un număr de dezvăluiri şocante şi impresionante. Cu deosebire privitoare la Stalin, dar şi la evenimente cruciale din al doilea război mondial. Dictatorul comunist a exercitat o reală fascinaţie asupra interlocutorilor săi britanici, americani, dar şi români, dacă e să vorbim de aceasta. De multe ori îl suna pe Gheorghiu-Dej la telefon şi îl întreba foarte amical, felurite lucruri personale: „Măi Gheorghe, ce face fiică-ta?”/ „Uite măi, ce grijuliu este ”tătucul” îşi zicea Dej, dar nu bănuia câtă ipocrizie de Iuda se ascundea sub aparenţe. Stalin dădea celor din jur impresia unui om foarte simpatic, afabil, zâmbitor mereu, protector (ca un „tătuc”), dar în spatele acestor politeţuri se asdcundea ofiară de oneîmblânzită cruzime. Iată mărturia impresionantă a lui Sergo Beria, care s-a aflat de multe ori în preajma sa şi l-a cunoscut bine:

„Stalin era Satana în carne şi oase.El nu comitea numai crime pentru a-şi atinge obiectivele sale. Avea o plăcere maladivă să dea lovituri, să doboare oameni, să-i distrugă pe cei care-i opuneau rezistenţă. O făcea cu o bucurie interioară. Cred că era conştient de răutatea sa, altfel n-ar fi făcut din ascunderea ei o artă şi n-ar fi căutat sistematic să se arate altfel decât era în realitate. Numai un scelerat conştient putea să o facă asta cu atâta măiestrie.

Stalin era un actor înnăscut. Nu se putea spune că nu cunoştea consecinţele actelor sale din lipsa inteligenţei. L-am întâlnit de multe ori spre sfârşitul vieţii sale şi am putut să-mi dau seama cu ce uşurinţă prindea esenţialul. Organizator de geniu, putea să înfiinţeze un departament în câteva minute, să-i încredinţeze o misiune şi să obţină rezultatul fixat de el. Când era bolnav, îşi ascundea slăbiciunea.

Stalin prefera bucătăria simplă, în special supele şi peştii. Nu era alcoolic. Se mulţumea cu un vin sec în care amesteca limonadă georgiană şi nu consuma vodcă niciodată între mese. Nu folosea servitori nici când avea oaspeţi de seamă în vizită. Cerea să se facă un bufet pe o masă lungă, iar băuturile erau puse pe două măsuţe rotunde şi fiecare se servea singuri. Dacă vreunul din oaspeţi se păta cu mâncare, se amuza teribil. Se delecta cu spectacolul oferit de slăbiciunile omeneşti.” (p. 200-201)

Nu e de mirare exactitatea acestui portret, întrucât a fost omul cu inimă de piatră.Dovadă cele două soţii (cea dintâi lăsată să moară-n mizerie, iar a doua s-a sinucis. Cât despre destinul tragic al celor doi fii, am mai vorbit altădată.)