File din viaţa unei familii

Cartea Nadiei Linul Urian, intitulată în mod sugestiv ,,Spin’’ este o evocare literară cu puternice rezonanţe autobiografice în care spaţiul se suprapune pe orizontul unor vremuri nu prea îndepărtate.Faptele sunt aranjate în câteva simetrii, fără prea multe conflicte, dar cu sensibilităţi care îl pot încerca în mod afectiv pe cititor.
Evenimentele prezentate au un caracter de rememorare a unei lumi pe care autoarea a cunoscut-o încă din frageda copilărie şi care constituie scheletul acestei naraţiuni .În ea predomină descrierea peisajului natural , dar şi uman, aparţinând unei zone atât de pitoreşti cum este cea a Năsăudului.Locurile şi personajele sale sunt reale, iar faptele nu trec dincolo de sfera neobişnuitului dar, abordând o tehnică demnă de remarcat prin simţul artistic deosebit, Nadia Urian pune în valoare tradiţii şi obiceiuri, precum şi limbajul specific al acestei zone.
În centrul naraţiunii se află Nicolae Pop, care împreună cu familia sa trece prin mai multe încercări ale vieţii , peregrinând, pe fondul carierei sale, prin câteva localităţi : Parva, Ilva Mică şi Rebrişoara, având calitatea de secretar de primărie.
Personajul care atrage atenţia este însăşi autoarea, care, ajunsă la anii maturităţii îşi întoarce ochii minţii şi ai sufletului spre anii copilăriei şi ai adolescenţei.În această evocare apare cu diminutivul ,,Diuţa’ şi îşi urmează cursul firesc al vieţii îmbrăţişând cariera de dăscăliţă.
’Folosind un procedeu artistic mai puţin obişnuit, acela prin care autorul este şi naratorul, Nadia Urian ne conduce pe drumul spinos al unei deveniri, realizând în acelaşi timp un peisaj social al ultimului sfert de veac din mileniul doi. În decursul povestirii găsim portrete ale unor personaje puternic ancorate în realităţile vieţii.
Ca unul care am trăit multă vreme pe meleagurile comunei Parva, am recunoscut majoritatea personajelor creionate în această lectură. Sunt adevărate portrete literare, bine conturate, cu fizionomii şi psihologii, atât de familiare, precum cea a lui nea Vasile ( Pişta, cum îl porecleau unii) , contabilul primăriei, domnu’Rem, învăţătorul, şeful postului de miliţie, Butnariu, doamna Marta, secretara şcolii, bărbaţi şi femei din comună, (badea Petre, lelea Saveta ), dar şi copii, alături de care a petrecut clipele fericite ale vârstei nevinovate. O grijă deosebită îi poartă mamei sale, pe care o zugrăveşte într-o lumină plină de afecţiune.Pe tatăl său îl venerează pentru ataşamentul şi grija pe care o are faţă de familia sa şi mai ales pentru dragostea care i-a purtat-o până la trecerea lui în nefiinţă. În aceeaşi măsură apar chipurile bunicilor din Rebrişoara din partea tatălui, cât şi ale celor de pe Valea Bârgăului, din partea mamei
Este de remarcat faptul că, întâlnim în această carte foarte multe elemente de etnografie şi folclor care ne introduc în lumea patriarhală a satului de la munte. Sunt proiectate imaginile interioarelor de case cu toate produsele industriei casnice, portul popular pe care îl descrie cu lux de amănunte şi nu în ultimul rând bucătăria tradiţională folosită în viaţa de fiecare zi, dar şi în momentele importante din viaţă omului. Hora din vechea dugheană, moara de lângă pod, umblatul la colindat, înmormântarea, transportul pe dealuri cu săniile în timpul verii şi multe alte aspecte cu caracter tradiţional sunt surprinse în ţesătura scrisului său, căruia îi dă culoare, originalitate şi formă artistică deosebită.
Încă de la începutul cărţii se poate observa că Nadia Urian are simţul unei fraze cursive, nuanţate, a dialogului bine construit şi îmbrăcat într-un limbaj autentic .Este un stil atractiv, liniştit şi generos, firesc şi natural care oferă oricărui cititor o lectură plăcută.