Fericite educatoare, fericiţi dascăli !

Mă aflam de Buna Vestire, în Biserica cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru, Pavel şi Andrei” de pe bulevardul Decebal din Bistriţa, unde păstoresc turma lui Hristos vrednicii preoţi Simion Brătfălean şi Ionel Pintican. Deşi e zi de muncă pentru cei în putere, sfântul locaş e plin, iar de acum, în zile calde, vom vedea iarăşi lumea umplând chiar şi strada, până pe celălalt trotuar, spre a fi părtaşi la dumnezaisca Liturghie..

„În Biserică stând noi, în cer ni se pare a ne afla”- spune un Sfânt Părinte şi cu adevărat, totdeauna am fost impresionat de adânca evlavie a credincioşilor din acest sfânt lăcaş, de hărnicia acestor preoţi mereu prezenţi la datorie, neobosiţi în războiul cel duhovnicesc care se duce de la începuturile veacului. Omul de rând simte - în simplitatea lui - că preotul vine la slujbă cu dragoste, la sfântul altar, slujind Împăratului celui veşnic, Dumnezeului nostru IISUS HRISTOS.

Laude pentru corul sfântului locaş şi pentru diaconul Petru care ne încântă şi astăzi cu glasul acela pe care l-aş asculta mereu.

Spre finele serviciului religios, s-a făcut, cum se obişnuieşte, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui HRISTOS celor care au făcut buna mărturisire a păcatelor, căci cum să te apropii de Marele Împărat al veacurilor cu păcate ştiute şi neştiute? Afectuos foarte, aşa cum se cuvine într-o Taină atât de mare, părintele Ionel Pintican dăruieşte hrana dumnezeiască „spre viaţa cea veşnică” ce sfinţeşte şi îndumnezeieşte pe credincioşi, fie ei mari sau mici. După puţine momente, a intrat în sfânta Biserică un şir de copii de grădiniţă, într-o perfectă şi respectuoasă ordine. Să tot fi fost 50-60? Cu vreo şase educatoare şi un institutor, şi-au condus pruncii spre Marea Taină. Feţele bucuroase ale copiilor dovedeau că aceştia ştiu ceea ce fac, că li s-a spus dinainte, iar acum împlinesc. Lor nu le este nevoie de spovedanie. Pentru păcat este nevoie de voinţă şi intenţie, ca la omul matur ori, în ei furtunile patimilor nu există, nu s-au dezlănţuit încă. Nu voiesc nici în parlament, nici avere, nici poziţii sociale, ci doar iubire şi joacă.

La atâta „haram” de popor mărunt nu putea face faţă harnicul părinte Ionel Pintican, aşa că i-a venit în ajutor şi părintele Simion Brătfălean, împreună terminând dumnezeiasca Împărtăşire.

Toată lumea din sfântul locaş urmărea cu duioşie scena şi apropiindu-mă de o tânărăr educatoare, am întrebat-o:

- De la ce Grădiniţă sunteţi?

- De la numărul 12! şopti dânsa.

Şi două gânduri mi-au răsărit atunci în minte: unul de o copleşitoare tristeţe pentru acei sectanţi care s-au despărţit de un aşa bine ce nu-l poate spune graiul omenesc, de a te uni tu, fiinţă pieritoare, cu Dumnezeul Cel Veşnic întru o aşa de mare şi negrăită, dumnezeiască Taină şi apoi un alt gând, de mare bucurie: fericiţi sunteţi voi, educatoare, institutori şi dascăli ce-i călăuziţi pe copiii voştri la HRISTOS! Bucuraţi-vă cu bucurie mare făcînd acestea, fiindcă multă este plata voastră în ceruri, dar şi pe pământ! Voi duceţi spre nemurire nu doar pe aceşti prunci sau elevi , ci vă duceţi pe voi înşivă spre Împărăţia cea fără de moarte a veşnicei bucurii. Când veţi îngenunchea în necazurile voastre cerând dumnezeiescul ajutor, vi se va asculta rugăciunea din pricina dragostei voastre, a călăuzirii voastre „pentru aceşti fraţi ai Mei mai mici”, atât de mici, „pe care i-aţi călăuzit spre Mine”, va spune Domnul IISUS.