Fane

Desigur, Fane de la Ştefan.
Fusese maistru la marele combinat chimic de la Făgăraş. Intrând în pensie, a trecut Atlanticul şi a zăbovit o vreme ( împreună cu soţia Oara) la una dintre fiice, în Canada (la Windsor, oraş pe graniţa cu SUA). Ajuns şi eu pe meridianele de acolo, şezând nişte zile în familia poetei Doina Popa, am ajuns să îl cunosc pe Fane Grecu; omul nu era deloc grec, ci un român în care robusteţea se afla în armonie cu firea lui blajină, cu bunăvoinţa conversaţiei şi plăcerea lecturii. Avea pe masa din camera lui două volume din Octavian Paler şi...o carte de-a mea, împrumutată de la Doina Popa.
În anul următor ne-am revăzut la Făgăraş, ţinutul său de baştină.Revedere datorată tot Doinei Popa, ei doi fiind cuscri.
Datorită lor am ajuns să cunosc locuri fabuloaseşi oameni dornici de găzduire: la Drăguş (locul de origine a lui Ion Codru Drăguşanu) am fost răsfăţat de scriitorii Viorica şi Vasile Pop. Apoi Fane m-a dus la Lisa: casa faimosului Octavian Paler era nelocuită; iarba înaltă din curte se vedea a nu fi cunoscut picior de om.
Am cunoscut Mănăstirea Sâmbăta de Sus, comuna Beclean pe Olt (situată la cinci kilometri de Făgăraş, dar nu puţini cred că e o localitate din Oltenia) şi „La Vâltori”, loc ce ţine parcă de alt tărâm al vieţii. Este un ansamblu, un complex de instalaţii tradiţionale care prelucrează straie după procedee vechi, seculare. Are trei aspecte (să le zicem lucrative): unul muzeal-turistic, unulcomercial şi altul de servire a solicitanţilor pentru vâltoare, adică piuă, dârste.
Fane îmi mărturisea – cu blândeţe şi fără urmă de reproş – mirarea sa cum de, în perimetrul Lisei fiind, Octavian Paler (pe care l-a citit intrgral şi răscitit) nu a scris nimic despre această minune numită „La Vâltori”.
Am fost apoi „îngrijit” peste noapte la gospodăria lor de la Voivodeni. Casa are înfăţişare tradiţional rustică, dar interioare „ca la oraş”.
Reveniţi la Făgăraş, Fane a ţinut să mă urce cu maşina până pe o colină în afara oraşului, cea mai înaltă în partea de nord a localităţii. De acolo ai o panoramă impresionantă a ţinutului, cu munţi în fundal, ca un fel de decor pentru scena lumiide la picioarele tale. Peisaj şi om – totul pulsa.
De ce o fi făcut Fane, pentru mine, drumurile astea?
Cred că din preaplinulgenerozităţii sale şi din iubirea pentru plaiurile sale natale. Sub care plaiuri a ajuns de curând, după o crâncenă suferinţă.
Încă elev fiind, am simţit că Braşovul, Făgăraşul şi Sibiul alcătuiesc temelia spaţiului românesc. De aceea Fane se mândrea cu ele.