Întâmplări cu miez

Fanarioţii pun ordine în Ţările Române (3)

După ce Nicolae Mavrocordat puse destul de bine lucrurile la punct cu preoţii, Domnul se îndreptă spre femei cu ”reforma moravicească”. Am văzut că li s-a interzis a fi crâşmăriţe. (După ce iar au fost domni pământeni, în secolul al XIXlea, după Răscoala lui Tudor Vladimirescu, deci după mai puţin de o sută de ani, femeile au avut iar voie să servească în crâşme şi hanuri, astfel ca Mihail Sadoveanu să-şi ”poată” scrie „Hanu Ancuţei” (splendid „Decameron” românesc).

Apoi ispravnicii domniei au fost trimişi cu poruncă să adune de prin toate satele şi târgurile moldave pe femeile „curve mărturisite” sau dovedite, cum suna hrisovul- (scuzaţi-ne!) şi să le aducă la Ieşi, la domnie. Adică mai pe şleau, acea categorie de nefericite fete şi femei pe care azi le numim prostiuate.

Umblară ispravnicii, dar nu reuşiră mare lucru, fiindcă oamenii se cam apărau între ei şi totuşi, cu greu adunară vreo optzeci de suflete gingaşe, căzute-n patima cea ruşinoasă. Le aduseră la Ieşi , băgându-le în beciul de lângă Biserica Sf. Gheorghe, mai mult în zdrenţe fiind, nenorocite, îmbrâncite şi închise acolo fără hrană şi apă. Doamna voievodului, Catrina, se întristă însă când auzi de sărmanele femei şi se duse în beciul acela să le vadă. Impresionată de plânsetele lor, ea le mângâie şi le spuse că va avea grijă de acum de ele. Merse deci şi le trimise pâine şi alte cele şi apă şi ceva haine, ca o mamă vrednică şi bună. (Dumnezeu să-i răsplătească pe c ei ce au milă.

Fu trimisă apoi o faţă bisericească să le vorbească despre primejdiile acelui nărav ce strică norodul şi se hotărî de către domnitor, la sfatul inimoasei Catrina- să le pună pe brazdă la casele lor, ca nişte femei bune. Porunci prin târguri şi sate, că cine va lua pe una din aceste biete femei de soţie, zestre frumoasă va primi. adică o vacă cu viţel cu tot, zece oi, zece găini bune şi ouătoare, cu câte un cocoş de trebuinţă şi câte o pungă cu zece galbeni (de aur, desigur).

Şi s-au găsit, dom’ profesor? o să mă întreaţi domniile voastre.. Se găsiră, cinstitelor dumneavoastră feţe. Se găsiră de nu mai ajunseră femeile la câţi pretendenţi se găsiră.

Iată cum cu bine şi cu dărnicie se mai însănătoşiră năravurile. Prin „reforma moravicească” –şi cu alte măsuri, făcu să fim mai civilizaţi, mai oameni, nu „hiare din cele fără ruşine şi cinste”.

Unde eşti, fanarioate, să aduni şi de pe drumurile noastre atâtea fete şi femei nenorocite şi înjosite? Să alungi sărăcia lor, ruşinea, batjocura, necinstea, căci făpturile lui Dumnezeu sunt şi surori şi fiice şi mame.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5