Extatica bucurie a Duhului Sfânt

În remarcabila sa operă „Jurmalul fericirii”, Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia, evreul care l-a aflat pe HRISTOS, relatează între multe altele cum a fost botezat în închisoare, devenind fervent creştin ortodox. (O relatare interesantă a făcut la Bistriţs, la Biserica „Trei Ierarhi” de pe strada Odobescu, Mina Dobzeu, monahul care l-a botezat şi care se afla şi el în închisoare pe atunci.) Comuniştii erau foarte darnici cu anii de închisoare, astfel că puteai afla pe la 1950 în închisori adevărate universităţi: filosofi, preoţi, academicieni, ofiţeri de rang înalt, poeţi, politicieni, artişti. De toţi şi de toate.

Pe când deţinuţii se aflau la plimbare, Mina Dobzeu şi încă vreo câţiva deţinuţi au făcut rost de un ciubăr, de apă, mă rog, de tot ce trebuie unui botez creştin şi lepădându-se de toată lucrarea potrivnicului, N.Steinhardt a fost botezat în numele Sfintei Treimi: A Tatălui ceresc, dumnezeiescului Fiu şi a Duhului Sfânt, izvoditorul dr viaţă. Astfel au făcut din omul cel vechi al Legii, un următor al lui HRISTOS. Steinhardt relatează în extenso adânca fericire de care a fost cuprins după acest moment al botezului, o stare pe care n-a mai cunoscut-o niciodată la o astfel de intensitate. Această stare de fercire a ţinut câteva zile. Părea că pluteşte în lumină şi nimic nu-i putea întuneca imensa bucurie ce îl cuprinsese.

Cei mai mulţi dintre noi am fost botezaţi din pruncie şi nu am fost conştienţi de această stare. Şi e normal să fim astfel botezaţi din pricină că suntem muritori şi nu vrem să fim aflaţi fără Sfântul Botez nici o zi măcar fără ea, aceasta fiind taina Bisericii prin care devemim altfel de oameni, făpturi noi.