Epistole de altădată. Din corespondenţa lui Pompei Ştefănescu cu Vasile Dâncu


Runcu Salvei, 20.03.1981

Iubite prietene Pompei Ştefănescu,

 

         Azi am primit scrisoarea dv. scrisă în 14 martie în Bistriţa. Mă bucur că v-aţi amintit de mine.

         În ce priveşte întâlnirea cu Sânziana Pop, sunt de acord să stau de vorbă cu orice om de bună credinţă despre poezie sau viaţă. Nu ştiu în ce măsură părerile mele vor putea fi de folos doamnei de mai sus. Eu propun următoarele patru locuri de întâlnire în ordinea distanţei: 1. Casa mea din Runcu Salvei; 2. Casa de Cultură din Năsăud; 3. Şcoala Generală nr. 4 Bistriţa; 4. Casa lui Pompei Ştefănescu din Unirea. De asemenea, tot dumneavoastră fixaţi ora şi locul întâlnirii.

         Nu, nu mă miră faptul că vă ocupaţi, printre altele şi de gospodărie. Nu aveaţi stofa celorlalţi „domni” pe care i-am cunoscut. Oamenii, în ultimele două decenii s-au îndreptat spre oraşe ca musulmanii spre MECA, dar ceea ce se părea că e nou a şi început să putrezească. Orice  amestec în viaţa sau cultura poporului nu dă şi nu va da rezultatele aşteptate. Însă povestea cu vaca, asta depăşeşte orice închipuire. Vă trebuie minimum 6000 kg trifoi sau lucernă anual. Cum şi dv. şi soţia sunteţi în slujbă la împăratul, nu vă rămâne timp pentru a vă ocupa de aşa ceva. Dacă totuşi veţi face-o, va avea măreţia ei...

         Eu sunt tot cel de altădată. Mă cuprind câteodată melancolii fără leac ca pe toată şleahta blestemată a poeţilor din lumea asta.

Cu adâncă plecăciune şi deosebit respect,

Vasile Dâncu

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5